Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Chemarea neamurilor la Hristos

 

Noul Testament povestit pentru copii

Sfanta-Treime.JPG

  prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Bărbatul din Etiopia


Un înger al Domnului i-a spus lui Filip să se ducă pe un anumit drum. Mergând acolo, Filip s-a întâlnit cu un bărbat etiopian, cu funcţie mare în ţara sa, care venise şi se închinase în Ierusalim.

Acel bărbat stătea în carul său şi citea din proorociile lui Isaia. Filip, îndemnat de Duhul Sfânt, a alergat în urma carului şi l-a ajuns. Auzind că bărbatul acela citea din proorocie, l-a întrebat:

- Tu înţelegi ce citeşti?

- Cum aş putea să înţeleg, a răspuns etiopianul, dacă nu-mi explică nimeni? Şi l-a rugat pe Filip să urce în carul său. Iar el citea tocmai aceste cuvinte: „Ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura sa ...”.

- Te rog, spune-mi, despre cine vorbeşte aici proorocul acesta, despre sine sau despre altcineva? a întrebat bărbatul pe Filip.

Iar Filip i-a vestit lui că despre Iisus Hristos Nazarineanul este vorba. Mai mergând ei, au ajuns la o apă. Şi bărbatul l-a rugat pe Filip să-l boteze în apa aceea.

- Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă, a grăit Apostolul.

- Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, a mărturisit bărbatul etiopian.

Atunci carul a fost oprit şi Filip l-a botezat în apă. Iar când au ieşit din apă, Duhul Sfânt l-a făcut nevăzut pe Filip, ducându-l în alt loc, unde acesta a predicat despre Hristos. Iar etiopianul şi-a văzut de drumul său, cu mare bucurie.                                                

(v. F. Ap. VIII, 26-40)

 

Învierea Tavitei


În cetatea Iope era o creştină pe nume Tavita, care înseamnă „Căprioară”. Aceasta era o femeie foarte bună, care făcea multe fapte de milostenie. În acele zile ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Deci alte femei au pregătit-o de înmormântare.

Cum Petru se afla în Lida, iar Lida este aproape de Iope, ucenicii au trimis doi bărbaţi la el, rugându-l să vină în grabă. Petru a venit cu ei şi a văzut-o pe Tavita moartă. Atunci l-au înconjurat femeile, plângând şi arătându-i Apostolului cămăşile şi hainele minunate pe care le făcea lor Căprioara, pe când trăia.

Atunci Petru i-a scos din camera aceea pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat.

- Tavita, scoală-te! a zis el către trupul mort. Iar ea şi-a deschis ochii şi l-a văzut pe Apostol. Petru i-a dat mâna şi a ridicat-o, chemând pe ucenici şi pe femei la ea.

Această minune s-a povestit tuturor din Iope şi mulţi au crezut în Domnul.                                  

(v. F. Ap. IX, 36-42)

 

Sutaşul Corneliu. Chemarea neamurilor la Hristos


În Cezareea era un bărbat, Corneliu, sutaş (soldat roman conducător peste alţi o sută de ostaşi), cucernic şi cu frică de Dumnezeu şi el, şi casa lui.

Acesta făcea multe milostenii şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna. Corneliu a văzut într-o zi un înger al lui Dumnezeu, care i-a spus:

- Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. Trimite deci bărbaţi la Iope şi cheamă la tine pe un om de acolo, pe nume Simon-Petru. El îţi va spune ce să faci.

Corneliu a trimis două slugi şi un soldat la Petru, căci i se spusese în ce casă e găzduit acela.

 

În timp ce bărbaţii trimişi de Corneliu mergeau spre Iope, Apostolul Petru se ruga. Şi i s-a făcut foame. Până când să fie gata masa, Petru a văzut deodată cerul deschis şi o faţă de pânză mare, coborându-se pe pământ. În ea erau toate animalele patrupede, târâtoarele şi păsările. Şi el a auzit un glas:

- Junghie, Petre, şi mănâncă.

- Nu, Doamne, a răspuns Apostolul, căci n-am mâncat vreodată ceva spurcat sau necurat.

- Cele pe care Dumnezeu le-a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate, s-a auzit iarăşi glasul.

De trei ori a fost chemat Petru să mănânce din acele animale, după care pânza s-a ridicat la cer.

Petru era nedumerit de ceea ce văzuse şi auzise. Tocmai atunci au venit la el bărbaţii trimişi de Corneliu. Iar Duhul Sfânt i-a zis lui Petru:

- Iată, te caută trei bărbaţi. Du-te împreună cu ei, fără să te îndoieşti de nimic, pentru că Eu i-am trimis.

Iar bărbaţii i-au zis lui Petru:

- Corneliu sutaşul, om drept şi temător de Dumnezeu, după cum spun şi iudeii, a fost vestit de un sfânt înger să te cheme acasă la el, ca să-i vorbeşti.

 

A doua zi, Petru a plecat cu oamenii aceia şi cu alţii în Cezareea, la Corneliu. Acesta îi aştepta, împreună cu rudele sale şi cu prietenii cei mai buni. Corneliu a căzut la picioarele lui Petru.

- Scoală-te, i-a spus acesta. Şi eu sunt om.

Apoi a grăit Petru celor adunaţi în casă:

- Voi ştiţi că nu se cuvine ca un bărbat iudeu să se apropie de cei străini. Dar mie mi-a arătat Dumnezeu că nu trebuie să numesc pe niciun om spurcat sau necurat. De aceea am venit la voi.

Corneliu i-a povestit atunci ce îi spusese îngerul, la rugăciune.

- Înţeleg şi mai bine, a adăugat Petru, că Dumnezeu primeşte la El pe orice neam, dacă se teme de El şi lucrează cu dreptate. Voi aţi auzit de Iisus Nazarineanul, Uns de Duhul Sfânt, Care a făcut multe minuni spre folosul oamenilor, vindecând chiar şi pe demonizaţi. Noi am fost cu El şi am văzut ce a făcut în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Iar El a fost omorât pe lemn.

Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi El ni S-a arătat, celor care dinainte fusesem aleşi. Noi am mâncat şi am băut cu El, după Învierea Lui din morţi. Acesta ne-a poruncit să mărturisim la tot poporul că El e Judecătorul viilor şi al morţilor. Proorocii noştri tot despre El au vorbit. Şi orice om care crede în El va primi iertarea păcatelor.

 

În timp ce Petru vorbea, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei ce ascultau cuvântul. Evreii care veniseră împreună cu Petru au rămas uimiţi, căci darul Duhului Sfânt se revărsase şi peste cei de alt neam. Şi aceia au început să vorbească în limbi, slăvind pe Dumnezeu.

Atunci Petru a poruncit ca toţi cei adunaţi în casa lui Corneliu să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos.

(v. F. Ap. X, 1-48)

 

Hotărâri ale Apostolilor


După vedenia lui Petru şi creştinarea casei lui Corneliu, şi ceilalţi Apostoli au aflat că păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu. De atunci s-a început predicarea cuvântului Domnului către neamuri. Iar acelora dintre evrei care s-au arătat nemulţumiţi sau neîncrezători în aceasta, Petru le-a zis:

- Când am văzut cum cădea Duhul Sfânt peste apropiaţii lui Corneliu şi peste el, mi-am adus aminte că Iisus Domnul spusese: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veţi boteza cu Duh Sfânt. Deci, dacă Dumnezeu a dat păgânilor acelaşi dar ca şi nouă – acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos - , cine eram eu, ca să-L pot opri pe Dumnezeu?

Dar cum, mai târziu, s-au ridicat glasurile unora din Biserică, cerând ca şi creştinii dintre neamuri să respecte Legea lui Moise, Apostolii s-au adunat cu ucenicii la Ierusalim şi au hotărât aşa:

- Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, că nu trebuie să se pună creştinilor dintre neamuri nicio greutate în plus faţă de cele ce sunt necesare: să se ferească de mâncărurile jertfite idolilor, de animale sugrumate şi de desfrânare.

(v. F. Ap. XI, 1-18; XV, 1-29)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Cartea Faptele Apostolilor ne arată în multe rânduri influenţa hotărâtoare a Duhului Sfânt, pentru înmulţirea membrilor Bisericii lui Hristos. Astfel, Filip a fost îndemnat de Duhul Sfânt să alerge după carul unui etiopian credincios, care citea în carul său din proorocia lui Isaia. Filip i-a vestit aceluia că Omul anunţat de prooroc e Iisus Hristos Nazarineanul, iar etiopianul a crezut că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, botezându-se.

 

Duhul Sfânt l-a răpit pe Filip şi l-a dus în altă parte, unde era nevoie de vestirea cuvântului lui Dumnezeu.

 

Apostolii au primit şi puterea de a învia morţii, după cum făcuse şi Mântuitorul. Astfel că Petru a înviat-o pe Tavita, o creştină care făcea multe milostenii.

 

După aceea, Duhul Sfânt a arătat lui Petru şi celorlaltor Apostoli că voinţa lui Dumnezeu este ca orice om să se poată mântui, din oricare neam ar fi.

 

Petru nu a vrut să mănânce din animalele coborâte din cer, pentru că Legea Veche considera necurate, spurcate unele animale cu patru picioare (patrupede), unele târâtoare şi anumite păsări. Dar de trei ori Petru a fost îndemnat să mănânce din ceea ce credea că e spurcat. Înţelesul vedeniei lui nu era legat de animale sau de păsări, ci de oamenii de alt neam decât evreii.

 

Pentru că şi cei străini, adică păgâni (închinători la idoli, la zei) erau socotiţi tot spurcaţi. Aşa i-a arătat Dumnezeu lui Petru că niciun om nu trebuie numit „necurat”, „spurcat”.

 

De aceea, Petru a botezat familia lui Corneliu şi pe apropiaţii acestuia, deşi erau dintre păgâni.

 

În anii 49-50, Apostolii, ucenicii şi Biserica din Ierusalim s-au adunat pentru a stabili dacă şi creştinii dintre păgâni trebuie să respecte prevederile Legii lui Moise. Această adunare a fost numită „sinodul apostolic”. S-a hotărât atunci că Legea lui Moise nu e obligatorie pentru păgânii care se creştinau, şi nici pentru iudeii ce deveneau creştini. Fiindcă mântuirea nu vine din Lege, ci de la Hristos, prin credinţă şi fapte bune, săvârşite cu ajutorul Duhului Sfânt.

 

Pentru a citi mai departe click aici.

Partager cet article

Commenter cet article