Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Bogatul nemilostiv si saracul Lazar

 

Noul Testament povestit pentru copii

Mantuitorul-icoana.jpg

 prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Femeia gârbovă

 

Într-o sâmbătă, Iisus învăţa în sinagogă. Şi a zărit o femeie gârbovă, care era ţinută în suferinţă de un demon, de optsprezece ani, şi care stătea mereu încovoiată. Iisus a chemat-o la El şi i-a zis:

- Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi şi-a pus mâinile peste ea, iar femeia s-a îndreptat şi a început să slăvească pe Dumnezeu.

Dar mai-marele sinagogii s-a supărat că Iisus a vindecat femeia sâmbăta şi a zis către mulţimea de acolo:

- Şase zile sunt de lucru, deci vindecaţi-vă în acestea, dar nu în ziua sâmbetei!

- Făţarnicilor, a răspuns Iisus, voi nu vă dezlegaţi boul sâmbăta, ca să-l duceţi la adăpat? Iar această femeie, fiică a lui Avraam, care era legată de satana, nu trebuia dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?

Atunci s-au ruşinat cei porniţi împotriva Lui, iar mulţimea se bucura de faptele Sale strălucite.

(v. Luca XIII, 10-17)

 

Pildă de smerenie


Şi a zis Iisus pilda aceasta, către fariseii care se aşezau la ospeţe în capul mesei:

- Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să ocupi locul altuia, mai de cinste decât tine. Căci atunci va veni cel care te-a chemat şi-ţi va zice să dai locul aceluia. Deci cu ruşine te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.

Ci, când vei fi chemat, aşează-te pe cel din urmă loc, ca să poţi fi mutat mai sus. Atunci vei fi cinstit în faţa mesenilor. Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri. Iar cel ce se smereşte pe sine, se va înălţa.   

(v. Luca XIV, 8-11)

 

Pilda cinei celei mari


Apoi a zis Hristos:

...Un om oarecare a făcut ospăţ mare şi a chemat pe mulţi. La ceasul începerii ospăţului, el a trimis pe sluga sa, ca să spună celor chemaţi că totul e pregătit. Dar aceia au început să-şi ceară iertare, rând pe rând, spunând că nu pot răspunde invitaţiei.

- Mi-am cumpărat pământ şi mă duc să-l văd. Nu pot veni. Iartă-mă, a spus primul.

- Mi-am cumpărat cinci perechi de boi şi vreau să-i încerc. Nu pot veni. Iartă-mă, a spus altul.

- M-am căsătorit şi nu pot veni, a spus al treilea.

Sluga a transmis stăpânului refuzul invitaţilor. Acesta s-a supărat şi a zis slugii:

- Ieşi în pieţe şi pe străzi şi adu aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi.

Şi aşa a făcut sluga. După aceea a zis stăpânului:

- Doamne, s-a împlinit porunca ta şi tot mai este loc la cină.

- Du-te pe drumuri şi adu-mi meseni, ca să mi se umple casa. Bărbaţii care au fost chemaţi la început nu vor gusta din cina mea.                                         

(v. Luca XIV, 16-24)

 

Pilda iconomului necredincios


Şi a zis Iisus către ucenici:

...Era odată un om bogat care avea un iconom (administrator), care a fost pârât la el că îi risipeşte averea.

- Iată ce am auzit despre tine, a zis stăpânul către iconomul său. Dă-mi socoteală de cum îmi administrezi bunurile. De acum nu mai poţi fi iconom.

Omul acela s-a temut, deci, că va rămâne fără slujbă. El nu cunoştea altă meserie, nu putea nici să sape şi îi era ruşine să cerşească. Atunci iconomul a chemat pe rând toţi datornicii stăpânului său.

- Cât eşti dator stăpânului meu? a întrebat el pe primul.

- O sută de măsuri de untdelemn, a răspuns acela.

- Scrie pe zapis (act) că ai de dat numai cincizeci, a spus iconomul.

Tot astfel a făcut omul cu ceilalţi datornici, gândindu-se că, după ce va fi dat afară din funcţie, va fi poate primit drept iconom la alte case, pe care le-a ajutat, prin uşurarea datoriilor.

Stăpânul a aflat de fapta iconomului şi l-a lăudat.

 

Deci Eu vă zic: vă puteţi face prieteni şi împărţind din averea nedreaptă.

Nicio slugă nu poate sluji la doi domni. Căci pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi sau de unul se va apropia şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona.

Fariseii, care erau iubitori de argint, râdeau de Iisus, după ce le-a zis pilda aceasta.                  

(v. Luca XVI, 1-15)

 

Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr


Atunci Domnul le-a rostit o altă istorisire:

...Era un om bogat, care se îmbrăca în haine regeşti, desfătându-se în fiecare zi cu multe bunătăţi. La poarta casei lui zăcea un sărac plin de bube, pe nume Lazăr, care dorea să primească cele ce cădeau de la masa bogatului. El aştepta mereu lângă poartă, iar câinii îi lingeau bubele.

Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a ajuns în iad. Acolo, în chinuri fiind, el a văzut în sus, de departe, pe Avraam şi pe Lazăr cu el. Şi a strigat cel ce fusese bogat:

- Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr cu vârful degetului udat în apă, să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în văpaie.

- Fiule, i-a răspuns Avraam, aminteşte-ţi că ai primit cele bune în viaţa ta, iar Lazăr le-a avut pe cele rele. Acum el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Mai mult, între noi şi voi s-a făcut prăpastie mare, încât cei ce vor să treacă de aici la voi nu pot, nici cei de acolo nu pot veni la noi.

- Părinte, te rog atunci să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, a mai zis cel chinuit, căci am cinci fraţi; să le spună lor ce se întâmplă aici, ca să nu ajungă în acest loc de chin.

- Au Legea lui Moise şi profeţiile, i-a zis Avraam. Să asculte de ele.

- Nu, părinte Avraam, nu vor asculta, s-a tânguit bogatul, ci numai dacă cineva din morţi se va duce la ei, doar aşa se vor schimba.

- Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, a încheiat Avraam, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.

(v. Luca XVI, 19-31)


 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Iarăşi aflăm că Mântuitorul a dezlegat legăturile bolii în zi de sâmbătă, arătând că omul e mai presus de animal: dacă pe bou îl dezlegi în ziua de odihnă, ca să-l duci la apă, pe om nu-l vei dezlega de neputinţa ce l-a chinuit ani la rând? La asemenea cuvinte înţelepte, chiar şi fariseii s-au ruşinat.

Apoi Hristos a rostit sfaturi şi pilde legate de ospăţ, de masă: mai întâi, cu scopul de a ne arăta că nu e bine să ne fălim între oameni, ca să nu ne facem de ruşine. Să aşteptăm ca ei să ne acorde cinstea cuvenită.

 

După aceea, El a dat pilda unei cine, adică a unui ospăţ mare, făcut la ziua de naştere, la nuntă sau la pomenirea morţilor, ori la altă ocazie. În pilda Mântuitorului, se vorbeşte despre un stăpân care a fost nevoit să găsească alţi invitaţi, pentru că primii chemaţi şi-au găsit câte o scuză, să nu vină. Stăpânul care cheamă este Dumnezeu; cei care îl refuză sunt cei ocupaţi cu griji pământeşti, iar cei primiţi la cină sunt tocmai cei desconsideraţi de lume: cerşetorii, orbii, şchiopii, neputincioşii. Cina este ospăţul veşnic din împărăţia cerurilor.

Mai apoi, Mântuitorul ne-a dat o pildă uimitoare, despre un administrator, care, în loc să fure pentru sine din averea stăpânului, cum ar fi procedat unii, o risipea pe aceasta, dând milostenii. Ca să nu îşi piardă meseria, omul acela a micşorat în acte datoriile celor care trebuiau să înapoieze bunuri stăpânului său – ca măcar aceştia să aibă milă faţă de el şi să-l angajeze, după ce avea să fie dat afară de la actualul stăpân. Chiar şi stăpânul l-a felicitat pentru isteţimea lui.

 

Prin această pildă, Iisus ne arată că uneori putem rezolva situaţiile şi cu ajutorul bogăţiei nedrepte, adunate de alţii, dar nu în interesul nostru, ci spre binele altora. Tot El ne-a spus că nu putem în acelaşi timp să fim lipiţi cu inima de Dumnezeu şi de mamona (adică de averile nedrepte, aflate sub stăpânirea diavolului).

Însă fariseii au râs de aceste cuvinte ale lui Iisus. Deci Mântuitorul a rostit o povestire zguduitoare, despre un bogat nemilos care a ajuns în iad, spre deosebire de un om sărac şi bun, Lazăr, care a ajuns în sânul lui Avraam, adică în Rai. Se arată aici că există o prăpastie de netrecut între Rai şi iad; că în Rai este fericire, iar în iad este chinul focului care nu se stinge niciodată; că aceia care nu credeau în Legea Veche, dată prin Moise, şi în profeţii, nu au crezut nici atunci când a înviat Iisus Hristos din morţi.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article