Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

La Maria Magdalena - Sfantul Nicolae Velimirovici

La Sfânta Maria Magdalena (22 iulie)

 

        de Sfântul Nicolae Velimirovici, în anul 1926

 

 

 

Înfăşurată în negura tristeţii, Magdalena plânge

Moartea sângeroasă a Fiului lui Dumnezeu.

Tristeţea iubirii e cea mai amară,

Căci ea pe nimeni nu are în lume prieten,

Şi nicio bucurie, de nicăieri.

Lacrimile-i sunt mângâiere,

Şi doar durerea, singurul prieten.

Sfintei Magdalena lumea i s-a făcut întuneric.

Fragilă fiinţă, ea caută lumina,

Ea bâjbâie în noapte, fără nicio nădejde.

Mormântul Lui măcar, acela-i lumina ei,

Dar iată! – şi el e gol!

„L-au furat!”, gândi ea, „gol şi neuns cu miruri!”

Ea vede şi plânge cu amar, de-amar cuprinsă.

Atunci aude glasul unui om, e lângă ea:

- Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?

- Mă-ntrebi pe Cine caut? Voieşti ca să mă mângâi?

Atunci, de-ai luat tu trupul, spune-mi unde L-ai pus.

Iisus în jos priveşte femeia care plânge

Şi-i spune blând: „Maria!”

Din inima Mariei lumina iese ca un fulger.

Ea recunoaşte glasul, blândeţea lui nespusă,

Glasul ce-i dă putere, şi-n trup viaţa-i întoarce!

Glasul ce-a vindecat bolnavi, glasul ce-a înviat morţi.

O, voce de viaţă dătătoare, o, iubită auzire!

Maria-i în picioare şi-ntorcând capul, vede:

„Rabbuni!”, strigă ea, şi soarele răsare.

Peste Maria Magdalena, şi peste-ntreaga lume,

Răsare-o Nouă Zi.

 

 

Partager cet article

Commenter cet article