Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

La manastirea Cocos - intre cantatul cocosului si cantecul inimii credincioase

La Mănăstirea Cocoș - între cântatul cocoșului și cântecul inimii credincioase

 

 

 

Dacă mergi la mănăstirea Cocoș - hram Sfânta Treime, din com. Niculițel, jud. Tulcea, vei simți un puls străvechi, de cum intri pe poarta monumentală a mănăstirii. Apoi, în dreptul bisericii mari, observi o troiță neobișnuită. E datată cu anul 1977 și are în centru un... cocoș de munte, sculptat. În partea de jos, o inscripție...


Poarta-manastirea-Cocos.JPG


troita-cu-cocos.JPG  inscriptie-troita-cocos.JPG

 

Se zice că, cocoșul, la miezul nopții, aude toaca în cer, și de aceea cântă. Dintre toate păsările, el e blagoslovit cu acest dar. Cert e că, la mănăstiri, călugării se roagă la miezul nopții, iar rugăciunea aceea e considerată specială, cu mare putere.

 

Demult, la începutul sec. XIX, trei călugări au ajuns în preajma dealului Cocoșului din Dobrogea, căutând loc de mănăstire. Așteptau un semn pentru alegerea locului. Dealul în sine era legat de o legendă, și anume se zice că pe acest deal s-a auzit într-o noapte cântecul unui cocoș sălbatic și chiar o bătaie de toacă. Probabil de aici își trage dealul numele, iar cântecul se mai aude în răstimpuri.


biserica-manastirii-Cocos.JPG  gradina-manastirea-Cocos.JPG

 

Poposind acolo, călugării au visat același lucru: un cocoș care le-a poruncit să ridice mănăstirea pe acel loc. Acesta a fost considerat semnul. Neobișnuit, poate, comparativ cu alte situații, în care persoane evlavioase au fost anunțate de voința divină privind locul ridicării unui lăcaș sfânt: prin descoperirea unei icoane făcătoare de minuni la fața locului, printr-o arătare (viziune sau vis) a unui înger, un sfânt sau a Maicii Domnului, care să indice locul, prin întâmplarea unei minuni la locul respectiv. Pe de altă parte, în trecut (cu precădere) se proceda frecvent la alegerea locului unei biserici / mănăstiri în urma unui semn dumnezeiesc, ca acel loc să fie “altfel” decât celelalte, din spațiul profan. De asemenea, persoana sau persoanele care alegeau locul nu erau întâmplătoare, ci alese potrivit credinței lor.

 

Așadar, troița cu cocoș nu e întâmplătoare. Pornind de la troiță, am cercetat simbolistica acestei păsări, nu numai din punct de vedere religios creștin, ci ca arhetip cultural, în general. Am aflat că există studii și legende referitoare la cocoș, iar paleta simbolistică este una largă.

Potrivit Dicționarului de simboluri și arhetipuri culturale apărut la Editura Amarcord (Ivan Evseev; 1994), “în mitologiile lumii, cocoşul este un simbol solar. El întruchipează lumina, cu toate valențele ei cosmice şi spirituale. în Grecia antică, el este atributul zeilor solari (Apollo). În Cartagina antică, în mazdeismul persan, la vechii slavi sau la indienii pueblo din America, cocoşul (mai ales cel alb), este o pasăre a luminii, care prin cântecul său vesteşte zămislirea Aurorei. În simbolistica creştină, cocoşul semnifică lumina şi inteligența supremă ce vin de la Dumnezeu; el apare, totodată, ca o emblemă a lui Iisus Hristos. De o venerație deosebită se bucură cocoşul alb şi la popoarele islamice, unde este considerat „prieten al Profetului" Mahomed. Ca vestitor al luminii, ce vine să risipească întunericul nopții, cocoşul este considerat duşman redutabil al tuturor forțelor întunericului.”

Pe lângă simbolul său de vestitor al luminii, cocoșul este și apărător împotriva spiritelor rele, al bolilor, iar efigia sa apare uneori pe turlele bisericilor, clopotnițelor, caselor. De asemenea, el simbolizează privegherea sufletului pentru A doua Venire a lui Hristos.


raclele-Sfintilor-manastirea-Cocos.JPG

 

Sf-Atal.JPGSf-Filip.JPG

Sf-Zotic.JPGSf-Camasie.JPG

 

Se spune, în legendele românești, că unii cocoși ar poseda o pană năzdrăvană în coadă, prin intermediul căreia ei percep lucruri în plus, față de oameni (Enciclopedia Mitologiei și religiei Orientului Mijlociu, Jan Knappert).

Cocoșul e prezent și în legendele care au legătură cu Învierea Domnului. Se zice că Pilat s-a îndoit de Înviere și ar fi zis că atunci când va vedea cocoșul din oală înviind, va crede, iar cocoșul respectiv și-a luat zborul sub privirile acestuia. De altfel, în multe zone din România, la Paști se dau de pomană mai ales cocoși albi; dar și la sfințirea casei, la mort etc.

 

...Intrând în biserica mănăstirii Cocoș, pe lângă icoane și mozaicul strălucitor neterminat, ajungi la raclele cu moaștele Sfinților Atal, Zotic, Camasis și Filip (sec. IV d. Hr,), descoperite recent în Dobrogea (basilica de la Niculițel) și depuse în mănăstire în 1973.

Într-un asemenea loc ce trimite spre timpurile încreștinării dacilor, după cum se precizează pe site-ul Episcopiei Tulcii (http://www.episcopiatulcii.ro/), se spune că în nopțile curate de vară, dacă stai cu gândul și cu inima îndreptate spre Dumnezeu, în pacea și liniștea mănăstirii, auzi primele cântece creștine ale românilor.

Mai mult, tu însuți, ești chemat, ca de o trâmbiță nevăzută de cocoș, când mergi pe acele plaiuri, să te închini și să dai slavă lui Dumnezeu pentru harul primit, ca român și ortodox.


detaliu-troita-cocos-sculptat.JPG

 

Reporter: Mirela Șova, 2011

Partager cet article

Commenter cet article