Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Jurnal poetic - 7 februarie 2010 - Nicolescu Tania

N u t o u e i

 

 

 

Cu timpul

 

din conul inimii mele

 

se-nalţă la-nceput doar un lujer subţire

 

şi-apoi trunchiul înaltului pin

 

cu umbra sa deasă parcă mohorâtă

 

agăţând în acele sale până şi cerul

 

asemenea umbrei tatălui meu.

 

Şi-n timp ce ea tot mai mult mă cuprinde

 

eu cea care sunt

 

mă micşorez tot mai mult

 

până când ajung doar cât Degeţica.

 

 

Cu timpul

 

din conul inimii tale

 

se-nalţă la-nceput un lujer suţire

 

şi-apoi uriaşul trunchi de baobab

 

cu voluptoasele-i rotunjimi

 

în care toată seva pământului

 

dimprejur ascunde

 

asemenea umbrei mamei tale.

 

Şi-n vreme ce tot mai mult ţi-acoperă

 

privirilor cerul

 

tu cel ce încă mai eşti

 

te micşorezi tot mai mult

 

până-ajungi doar cât Tom Degeţelul.

 

 

Cu timpul creşte spaţiul haotic între noi

 

într-un reflux perpetuu

 

în care-i tot mai greu să desluşeşti

 

ce-a fost şi ce a mai rămas din noi.

 

 

Şi pentru că mi-ai uitat căldura şi zâmbetul

 

şi pentru că ţi-am uitat seninătatea şi-nţelepciunea

 

încercăm să ni le reamintim

 

mărunte cuneiforme scrijelind peste udul nisip.

 

 

Ca pescăruşii ce-şi lasă amprenta trecerii

 

citită de lumină până când următorul val

 

se sparge de ţărm.

 

 

 

Autor: Nicolescu Tania

Partager cet article

Commenter cet article