JURNAL POETIC - 11 decembrie 2009, Valentina Becart

JURNAL POETIC -  11 decembrie 2009
Oferit astăzi de... Valentina Becart




Ucisă de Zei...

Imperiul ardea.

Înaltul cerului – de flăcări era prins.

În inima-mi

Pumnalul  “Tău” – înfipt adânc –

Strălucea...

Şi noaptea – cu aripile frânte...

Peste sufletul meu

Încet, încet se lăsa!

O, Zei!

De ce viaţa mi-aţi curmat?!

De ce pe-a strălucirii iubire

Atât v-aţi mâniat?!

Nu din trupul vostru

Minune efemeră – m-aţi creat?

Pe-al iubirii altar

Am ars patimi nebune...

Am ars...

Doar “Voi “m-aţi îndemnat!

Şi m-aţi coborât în iadul lumii...

Blestemat, blestemat –

Şi-apoi... în băi de soare

Pe braţul iubirii

Atât de sublim... de’nălţător

Până’n slăvile voastre

Ca un vis – m-aţi purtat!

De ce v-aţi mâniat?!

Prea multe stele

Iubirii mele

În taină ... s-au alăturat?!

Lumea-mi părea un imperiu

Pe care doar iubirea

L-a cucerit – şi-n cânt l-a’nălţat.

Şi-apoi... orbiţi de furie

Chiar în altarul în care

Cu credinţă – am îngenuncheat...

Un pumnal – adânc – în inima-mi

Aţi împlântat!

Şi fără milă... întreg imperiul

L-aţi incendiat.

Ardea altarul

Şi sufletu-mi

Şi soarele iubirii...

Şi aripa morţii

În “vălul nopţii voastre”

Minunea unei clipe –

Încet, încet – a înveşmântat!

Ucisă de Zei!

De ce - când ei m-au plămădit

Şi m-au dăruit lumii –

Spre a pătimi – pe-al iubirii altar.

Înaltul cerului – de flăcări e cuprins...

Şi ochi-mi  - rugă aprinsă –

Privind spre “Voi”...

Încet, încet... s-au stins!

Autor: Valentina Becart