Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

In lumea sentimentelor - Stavarachi Daniel

In lumea sentimentelor


(Curiozitatea cunoaşterii binelui şi a răului? Mărul - fruct interzis, sau rodul pomului vieţii? Unde e liniştea?...)


 

    MIraculoasa descoperire facuta de mine in acea stare de veghe ma va determina sa reflectez asupra rostului meu in lumea concreta.

 

   Mergeam  spre o lume necunoscuta  fara ca nimeni sa ma influenteze. Pe cararea ingusta cate o floare imi iesea in cale facandu-mi semn ca sunt pe drumul cel bun. Ajung la o intersectie iar o voce de dincolo de mine ma intreaba la dreapta sau la stanga. Pornesc spre dreapta, deoarece credeam ca acolo se afla lucrurile nameivazute ce nu iti pot face rau, credeam ca acolo gasesc dreptatea si bunavointa.


   Nu m-am inselat, deoarece acolo se aflau sentimente ce traiau intr-o armonie deplina. O lume a dreptatii invaluita in mantia alba a fericirii ma indemna sa ridic privirea spre mica dimensiune in care traiau acestea. Impodobita ca de bal, cu cirese la urechi si cu spice de grau in parul sau, Fericirea era aidoma unei fete ce se plimba fara griji pe taramul copilariei. M-am dus la umbra unui copac pentru a avea o perspectiva clara asupra tuturor sentimentelor. Langa mine se afla darnicia ce se infatisa ca un copil zglobiu si nelinistit. Acesta mi-a oferit un mar din copac si a fugit spre parintii sai. Mi-am dat seama ca marul insemna prietenia si bunatatea ce mi-o oferea acel copil nevinovat. Aici pacea si linistea se aflau pretutindeni iar lumea lor perfecta, fara griji, ma facea sa-mi doresc sa nu mai plec niciodata.


   Curiozitatea de a vedea si cealalta parte a lumii, si anume partea stanga, m-a făcut sa ma opresc la acea intersectie. Am pornit spre stanga, unde credeam ca voi gasi aceeasi bunastare si armonie. O umbra invesmantata in sentimente, ce avea mirosul liliacului, mi-a aratat drumul plin de mister pe care trebuia sa-l urmez. Eram inspaimantat de intunericul si panica ce puneau stapanire incetul cu incetul peste intreaga lume. Focul tacut ca un taciune lumina drumul spre acel loc feeric.

 

   Marul oferit de prietenul meu imi spune sa plec din acest loc deoarece aici se afla raul, groaza, melancolia si tristetea. Fug inapoi dar in spatele meu un om ciudat, cu crengi in loc de maini si cu luceferi in ochi, ma urmarea. Fug dar drumul  nu se mai termina. Disperat iau marul si incerc sa-l arunc in acel monstru iar dupa ce pun mana pe el, un strigat nespus de dureros m-a readus in lumea reala, unde nu credeam ca voi mai ajunge vreodata.


 

de Stavarachi Daniel, elev la Colegiul Naţional Iaşi, clasa a VIII-a

 

(trimisă de Lucreţia Ionescu Buiciuc)

Partager cet article

Commenter cet article