Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Eseu - Botezul pruncului - de Ion Teo Christian

5009710250_2346961fc1.jpgBotezul pruncului

 de Ion Teo Christian

clasa a VIII-a

 

 


 

     Nu am conştientizat importanţa botezului în pruncie, până nu am asistat la unul. Argumentele pur teoretice mă convinseseră întrutotul şi eram sută la sută pro, însă participarea la Taină mi-a descris în mod copleşitor obligativitatea săvârşitii acestuia.

 

     Botezul închide ultima filă a Vechiului Testament şi o deschide pe cea a Noului Testament, care practic nu se încheie până la apusul vremurilor. Până şi timpul îl cronometrăm ca vechi şi nou, adică înainte de Hristos şi după Hristos sau “era noastră”, cum spun ateii care, fără să-şi dea seama îşi doresc ca vremurile hristice să fie ale lor.

 

     Slujba propriu-zisă a botezului m-a făcut să regăsesc nu doar trei Taine, cum ar părea la prima vedere - Botezul, Mirungerea şi Împărtăşirea copilului, ci eu le-am simţit prezente laolaltă pe toate cele şapte, cumva în mod indirect, în mintea mea, căci Preotul mi-a sugerat Taina Hirotoniei, părinţii - pe cea a Nunţii, naşii m-au dus cu gândul la Taina Pocăinţei – ca unii ce îşi înţeleg pe deplin rolul, pregătindu-se prin spovedanie, iar uleiul  adus de naşi şi binecuvântat de preot îmi insufla Sfântul Maslu.

 

     În plus, apa botezului sfinţită de preot, cristelniţa - asemeni unui mare potir al naşterii în Hristos, lepădările naşilor de tot ce este rău şi unirea lor cu Iisus, Crucea - ca simbol al Mântuirii - şi Evanghelia - ca dovadă a Cuvântului lui Hristos - prezente pe masă în mijlocul bisericii, toate la un loc arată începutul unei noi vieţi şi primirea unui nou membru în rândurile noastre.

 

     Hristos nu a fost botezat din pruncie, fiind evident că nu ar fi putut fi botezat de către un alt prunc, căci Ioan a fost cu doar 6 luni mai mare decât Iisus.

      Şi nici Ioan nu ar fi putut fi mai bătrân de atât, căci altfel cum s-ar fi putut să se umple de Duh Sfânt, tresăltând în pântecele Elisabetei la venirea Fecioarei Maria în casa sa.

     Aşadar, Botezul Domnului a venit la timpul potrivit prin Ioan, Înaintemergător al Cuvântului.  Ioan îi pregătea pe oameni pentru venirea Mântuitorului prin pocăinţă şi botez, arătând clar că fără lepădarea de vechi, nu ai cum să-L primeşti pe El, nu poţi să-L înţelegi. Sfântul Ioan şi-a început activitatea abia după ce el însuşi s-a curăţit, trăind în pustiu, rugându-se şi postind şi doar când s-a apropiat timpul a început să proorocească.

 

     Mărturisesc credinţă naşii, în numele copilului, ca să nu îl excludă pe acesta din viaţa bisericii şi implicit de lângă ai lui, să nu îl îndepărteze de Sfintele Taine, de pomenirea la Sfânta Liturghie ori de participarea alături de părinţi, în Biserică, când preotul se roagă în taină, la Epicleză.

 

     Cum ar arăta o biserică din care copiii ar trebui să iasă înainte de rostirea Crezului, precum vechii catehumeni? Cum ar fi un pomelnic în care părinţii nu ar putea să-şi înscrie numele fiilor? Sau fără Îngerul păzitor, pe cine ar chema cel mic în ajutor?

 

     Porunca hristică a iubirii aproapelui mai mult decât pe tine însuţi ne obligă să ne luăm responsabilitatea de a mărturisi ca naş pentru orice prunc, ca aproape al nostru, pentru a-l include în rândurile creştinilor, a-l apropia de Hristos şi a-i da şansa vieţii veşnice.

Partager cet article

Commenter cet article