Ea

Ea

 de Mirela Şova

Ea L-a purtat în braţe.

Ea L-a surprins crescând.

Ea a ştiut de la început

Că El e Fiul lui Dumnezeu.

Dar era şi Fiul ei.

Copilul ei, Unicul, fără tată.

Pentru El i-a tremurat inima,

Chiar dacă El era atotputernic.

Şi-a stăpânit agonia,

Când L-a văzut răstignit,

Şi plânsul şi-a oprit,

Şi dorul, şi neputinţa,

- În privirea Lui era neclintită

Hotărârea de a răbda.

Deci ea răbda cu El.

Şi-a aşteptat, Mamă-Mireasă,

Trecerea la El, în Lumină,

Cu seninătatea sufletului curat,

Plin de iubire mai presus

De cea îngerească.

E ea, Maica Domnului meu,

Maria.