Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Dar Dumnezeu... stie - Jianu Liviu-Florian

Dar Dumnezeu... ştie

 

 

USA


Introducere



Calicia, 7 ianuarie 2010. Eu. In drum spre serviciu.

Cuprins



Ca in fiecare zi, dau sa intru in Biserica Sfantul Gheorghe. Intru ca sa las cate un dar. Cat de mic. De obicei, o bomboana. Asa spunea parintele Cleopa Ilie: Cercetati Biserica. Si de cate ori intrati, lasati cate un mic dar. Cat de marunt. De ce spunea acestea? ma intreb. Nu stiu. Dar pot sa va spun de ce intru si las eu.


Pentru ca sunt pline bancile de conturi deschise pentru oameni bolnavi, fara speranta, care au speranta. Care cer. Zeci de mii, sute de mii, milioane de euro. Si nu sunt pline bancile de alte mii de bolnavi fara speranta,  care mai au speranta. Copii. Batrani. Femei.  Care au urgenta nevoie de alte milioane de euro. Cum se imparte  in fiecare zi, o bomboana, pentru ei? Oamenii nu stiu.

Dar Dumnezeu stie.

Pentru ca sunt pline catunele, satele, si orasele, de oameni care au urgenta nevoie de painea cea de fiecare zi. Si nu stiu sa traiasca numai din impartasanie, o viata intreaga. Ba aproape toti nu stiu nici alfabetul credintei. Sa intre in fiecare zi intr-o Biserica. Si sa lase un mic dar. Un fir de iarba. Un fulg de zapada. Cum se imparte in fiecare zi o bomboana, pentru ei? Oamenii nu stiu.

Dar Dumnezeu stie.


Pentru ca noi, oamenii, avem de rezolvat, in fiecare zi, atatea probleme importante, care nu sufera amanare. Atatea nevoi artificiale. Si nimicurile unor vieti care se pierd langa noi, precum fata de 18 ani care s-a sinucis astazi, de ce oare?, din dragoste?, din depresie?, din singuratate?, din lipsa unei luminite la capatul adolescentei?, a unui loc de munca?, de vise? Ele, maruntele vieti de nimic,  sufera vesnica nepomenire, si uitare. Cum se imparte in fiecare zi, o bomboama, la fiecare din  vieti? Oamenii nu stiu.

Dar Dumnezeu stie.


Si atatea alte si alte lipsuri, slabiciuni, neputinte, mari puteri, virtuti si pacate, pentru care nu stiu, in fiecare zi, o bomboana, cum se imparte.

Dar Dumnezeu stie.


Acum,  sa lasam stiinta deoparte, si sa revenim la ceea ce s-a intamplat astazi in fata usii duble  de fier,  la intrarea Bisericii Sfantul Gheorghe. Una era deschisa, alta nu. Dincolo de usa de fier, era alta usa dubla de lemn. Una, in dreptul usii de fier inchise, deshisa. Alta, in dreptul usii de fier deschise, inchisa.


Si prin fanta dintre cele doua randuri de usi, nu era chip sa intri in Biserica. Deschizatura era prea stramta.

In zadar incerca lumanareasa sa zgaltaie usa de fier inchisa. In zadar am incercat si eu, cel venit cu o bomboana. In zadar a incercat si o femeie, venita cu un cos. Zavorul de jos nu s-a clintit.  Alti oameni nu au mai fost.   

Poate, in cele din urma, usa se va fi deschis.


M-am gandit la cuvintele lui Hristos: mai degraba va trece o camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia cerurilor. Si nu este bogat cel care are de dat azi, in fiecare zi, la Biserica, o bomboana?



Si m-am gandit tot la cuvintele lui Hristos: dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta.


Se va fi deschis usa, pana la urma,  pentru fiecare dintre noi? Eu nu stiu.

Dar Dumnezeu stie.


Incheiere


Parintele Cleopa Ilie: "În ziua aceea, când va judeca Dumnezeu inimile, nu va cauta la mitre arhieresti, nici la coroane împaratesti, nici la dregatorii înalte. Va cauta la inimile noastre. Cel mai umil taran, cel mai necajit om, cel care sta la vreo stâna si se roaga cu lacrimi lui Dumnezeu, sau este la închisoare si se roaga, sau este undeva strain, sau bolnav în pat, suspinând din adâncul inimii catre Dumnezeu, sau o vaduva saraca careia nu-i deschide nimeni usa si zace cu copiii ei în necaz si în scârbe, dar se roaga lui Dumnezeu, toti acestia vor fi în ziua judecatii mai mari decât împaratul lumii de astazi si de mâine si de alaltaieri. Caci Dumnezeu nu va cauta la fata, cum i-a spus lui Samuil, când a ales pe David.


Dumnezeu cauta si acum la inima omului, dar cu atât mai mult atunci, în ziua Judecatii. Se vor slavi atunci cei smeriti, cei nebagati în seama, cei ocarâti, cei prigoniti pentru dreptate, cei saraci cu duhul, care se socotesc pururea saraci de fapta buna, cei care flamânzesc pentru dreptate, cei saraci cu duhul, cei care doresc sa faca dreptate si toti pe care i-a fericit Hristos. Se vor ferici atunci cei nebagati în seama, cei ce au fost ca gunoiul pamântului.


Cele proaste si nebagate în seama ale lumii vor rusina pe cele întelepte. Cele slabe vor rusina pe cele tari. De aceea zice ca cele de pe urma vor fi cele dintâi. Cei pe care nu-i bagam noi în seama acum daca se roaga lui Dumnezeu din toata inima, vor straluci mai mult decât soarele în împaratia cerului iar împaratii lumii si toti puternicii pamântului vor fi atunci gunoi în fata lui Dumnezeu, daca nu vor fi crezut în El. Caci El este drept si dreptatea Lui ramâne în veacul veacului."



7 ianuarie 2010

Jianu Liviu-Florian

Partager cet article

Commenter cet article