Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Butoane

 butoane.JPGButoane

       de Mirela Şova

 


 

Ba nu pe ăsta, pe celălalt o să apăs. E roşu, e roşu. Mă duce în camera roşie, care miroase a trandafiri. În ea, un scaun şi o umbrelă. Pentru când o să plouă cu gărgăriţe. O să stau fix o zi. Şi apoi, o să caut alt buton.

Unde mai pot să apăs? Pe verde, pe verde. Mă duce în camera verde, cu miros de mentă. Acolo e o oglindă, în care se reflectă o pădure. Cred că o să trec prin oglindă. Dacă o să apăs pe verde.

 

Taci, nu-mi aminti de butonul violet. La el o să mă gândesc altădată. Nici nu ştiu unde mă poate duce. Asta e, am o tastatură prea colorată şi insuficient explorată.

 

O nedumerire: de ce nu-mi place să apăs pe galben? E prea mult soare acolo, în camera galbenă? E prea mult miros de sânziene? Şi, în mijloc, o lumânare aprinsă din cea mai curată ceară. Ce să fac cu ea, unde să o duc?

Ameţesc, cu atâtea butoane şi culori. Multe posibilităţi, fascinante. Aliluia! Care mi se potriveşte cel mai bine? N-am aflat încă. Poate butonul portocaliu. În camera portocalie, cu miros de... portocale, normal!, creşte un portocal. Doar trunchiul îi încape în cameră, coroana e... mai sus, spre cer. De regulă, pot găsi o portocală-două coapte, pe jos. Pentru mine.

 

Nu ştiu. Următoarea călătorie ar trebui să fie mai specială. Să nu ratez iar ceva sau să nu rămân cu impresia de ratare. Care buton? Unde aş vrea să rămân pentru totdeauna? E şi un buton negru. Al morţii. Nici pe el n-am apăsat. Nu ştiu dacă, după ce-l apăs, mă mai pot întoarce.

 

Butonul alb. O cameră albă, miros de iasomie, cu un lac cât un pat, şi cu un nufăr. Priveşti apa şi vezi tot. Tot ce s-a petrecut în timp, de la început, până la sfârşit. Şi înţelegi că ai un loc şi un rost al tău, în această curgere. E greu să te desprinzi de camera albă. La plecare, poţi lua nufărul cu tine. Vei găsi, data viitoare, altul.

E tentantă tastatura. Şi, totuşi, pot să nu apăs pe niciun buton şi să o ascund în debara. Să rămân într-o cameră a tuturor culorilor, pardosită cu icoane. Şi să nu mă mai joc cu timpul. Să cresc.

Partager cet article

Commenter cet article