Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Alice in Tara Minunilor - basm pentru copii sau pentru adulti?

 

Alice în Țara Minunilor – basm pentru copii sau pentru adulți?

de Mirela Șova

 

 

114365270_4eff2b4953.jpg

Nu s-a speriat de non-sens fetița care a călătorit brusc într-o altfel de lume. Se putea împrieteni și cu cele mai ciudate vietăți, fără probleme. Vedea că nu se potrivește totul cu regulile știute de ea, învățate într-o societate conservatoare. În Țara Minunilor era altfel. Dar nu se speria de asta, nu căuta neapărat un sens.

Ea însăși creștea, se micșora, nu-și găsea pe deplin mărimea convenabilă.

 

Nu contează unde ajung, câtă vreme ajung undeva, explică Alice pisicii de Cheshire. “Ai să ajungi negreșit, dacă mergi cât trebuie”, îi răspunde aceasta. În plus, pisica îi spune: “Pe-aici toți suntem nebuni. Eu sunt nebună. Tu ești nebună. (...) Trebuie să fii, altfel n-ai fi venit aici.”

 

Netulburată în drumul ei ciudat, Alice ajunge la tribunalul Reginei. Inițial, aceasta îi inspira teamă. Una-două poruncea să se taie capul cuiva. Dar Alice scapă de teamă, în momentul în care conștientizează că nu pot fi urmate niște reguli aiuristice, inventate doar pentru bunul plac al cuiva. Nu se poate supune doar pentru că îi spune cineva ce pare puternic. Și atunci prinde glas, poate vorbi, poate contracara ceea ce frizează nebunia și prostia:

 

Ce prostie! spuse Alice cu voce tare. Auzi, să dai mai întâi sentința!”

Nu vreau!” (să tac din gură)

Cui îi pasă de voi? spuse Alice” (care între timp ajunsese la dimensiunile ei normale – deoarece din momentul în care o părăsise frica și înțelesese non-sensul, începuse să crească). “Nu sunteți decât niște cărți de joc!”

Iar cărțile de joc din visul ei, inclusiv Regina, au vrut să o atace... Iar ea s-a trezit din vis. Nu a putut spune dacă a fost un vis urât sau frumos, ci doar unul... ciudat. Poate chiar... minunat. Crescuse.

 

Iar sora Alicei, analizându-i visul și felul în care îl povestea, cu însuflețire, “o văzu cu ochii minții pe surioara ei, cândva, în viitor, o femeie în toată firea; și își închipui cum o să-și păstreze, în toți anii maturității, sufletul bun și iubitor din vremea copilăriei; și cum or să se adune în jurul ei alți copii, și cum o să vadă în ochii lor privirea strălucitoare și curioasă pe când o să le spună o mulțime de povești ciudate, poate chiar cele despre visul ei de demult din Țara Minunilor; și cum o să se întristeze pentru toate necazurile lor mărunte, și cum o să se bucure de toate micile lor bucurii, amintindu-și de propria copilărie și de zilele fericite de vară de odinioară.”

 

Dar concluziile se desprind abia la sfârșitul unor peripeții neobișnuite ale Alicei care, chiar și printre cele mai grotești personaje, nu pățește nimic rău. Genial în a sugera modul în care se derulează lucrurile și dialogurile într-un vis, autorul, Lewis Carroll (Charles Lutwidge Dodgson) concentrează în câteva pagini sensuri adânci ale modului în care învățăm să înfruntăm viața – cu ciudățeniile ei, care pot deveni victorii și minuni, dacă știm cu câtă inocență și înțelepciune să le înfruntăm.

 

“Alice! Un basm pentru copii să iei

Și mânuța-ți blândă să-l pună

Acolo unde visele Copilăriei se-mpletesc

În ale Amintirii vrăjită cunună –

Precum cununa pelerinului, cu flori uscate,

Culese în ținuturi depărtate.”

(citate în traducere Mirella Acsente)

 

Categoric, e un basm pentru copii!

Partager cet article

Commenter cet article