Toamna tarzie - de Silvia Moian

TOAMNĂ  TÂRZIE

 
 

A venit toamna peste sufletul meu. 

Păsările călătoare au plecat,

Pădurea s-a înveşmântat în pastel,

Culori fascinante printre roşu rebel.

Vântul antrenează în mişcare

Zeci de frunze triste, căzătoare,

Ele îşi urmează cuminţi destinul.

Erau măreţe, dar a început declinul.

E toamnă peste tot ce mă înconjoară.

Stropii reci de ploaie mă înfioară.

Trecătorii merg grăbiţi, spre a lor pornire.

Adânciţi în melancolica  gândire.

E o zi de toamna târzie.

Soarele şi-a ascuns razele strălucitoare.

Nori pufoşi defilează mândri peste zare.

S-a dus demult căldura, vine doar răcoare.

A venit toamna peste sufletul meu.

Şi viaţa mea, e asemeni unei frunze căzătoare.

Îşi împlineşte menirea, în lumea asta mare,

Apoi pleacă în primăvara vieţii viitoare. 



Autor: Silvia Moian