Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

JURNAL POETIC - 11 septembrie 2009, Ana Urma

JURNAL POETIC -  11 septembrie 2009
Oferit astăzi de...
 Ana Urma




La vreme de seară...



La vreme de seară răsună noi cânturi,

Susur de greieri, şoapte de vânturi,
Trimise de ceruri la vreme de toamnă,
Vechi de când lumea taine destramă.

Ziua topită se scurge-n apus,
Amurgul o soarbe în soare aprins,
O pace de schituri auzul alintă,
Doru-i în suflet şi-ncepe să cânte!

Cu ochi de tăciune noaptea sărută,
Răni de amurg rămase pe boltă,
În bezna adâncă, negru văl veşnic,
Podoabă de stele îşi pune în sfeşnic.

Vin câte una lumini pe cerul imens,
Unele cad răpuse de focul intens,
Duse-n abisuri spre lumi nepătrunse,
Sensul şi-l au în taine ascunse…

Cum o fi fost un loc fără de plâns,
Veşnic seninul peste răsărit şi-apus
Stăpân, şi-ntâiul om şi paradisul??
Fiorul din ce-uri răpeşte şi visul!

Mă-nchin în tăcere în noaptea senină,
La cereri şi rugi răspunsuri să vină…
Las zilei de mâine, de visuri o mare,
Păstrez doar pe-acela ce-aduce putere.

Bolnav de iubire, Te rog să îngădui,
Să-mi scutur în toamnă podoaba de gând,
La poarta visării cu stele în palmă,
La vreme de seară... aştept să Te văd !

18.09.2008



Mă rog


În pacea serii o rugă înalţ,

Trecută prin focul iubirii,
Zăvoare prind grijilor lanţ,
Galben amurgul e pază privirii.

Fac loc înserării să curgă în mine,
Pe firul de gând ce pânza îşi ţese,
Din ochiul de ape cu ciuture pline,
Şuvoiul atâtor suspine să verse.

Cămări ferecate încet se descuie,
Cu cheia ascunsă în sân de fecioară

Lumină şi rază-n aceiaşi făclie,
În brâu se încing de-a dorului pară.

Cresc aripi iubirii cu albe conture,
Plecată privirea sub pleoape învie,
Din zarea cea largă în lină robire,
O clipa ce-n rugă o-nchin veşniciei...

Mă rog, în pacea serii care urcă
Sus la izvoare pe-a cerului fuştei,
Pe-a firului dor, din hrana cerească
Cu harul să-mi umple ai inimii stei,

Adâncuri cureţe, de vânt tulburate,
Deschisă-ndurării o cale a-mi ţine,
Sus steagul nădejdii, în straie curate,
Cu firea-ngenunche pe-altare divine,

Revărsă-mi Părinte un râu de lumină,
Ca floarea însetată când roua sărută,
Nesfârşita Ta pace să sorb în hodină,
În picurii albi sub tâmpla-mi căruntă...

Mi-e sfântă visarea în liniştea serii,
Pe drumul de-ntros în cântec rodeşte
Şi scaldă în raze fierbinţi-amărui,
Un mugur de rouă ce-l las să se zvânte…

Dator rămân tăcerii privind înainte,
Mângâiat de pământ şi-al tronului cer,
Ca la-nceputuri când nu erau cuvinte,
Şi clipei grăbite să stea îi mai cer,

De strajă cu îngeri din ceru-n tăcere,
Fărâme de lacrămi şi rugi se unesc,
E preţul ce visul statornic îşi cere,
Să sap mai adânc …înalt să clădesc!


09.09.2009


Autor: Ana Urma

Partager cet article

Commenter cet article