La Icoana Maicii Domnului "A Egumenului" ("Gumenissa")
Mutându-se-n pădure, Icoana Preacuratei
Le arăta chiar locul unde-ar fi vrut să şadă;
Oamenii înţeles-au, zidirea ridicat-au,
Şi-n ea, cu toată cinstea, Icoana aşezat-au.
Icoana Preacuratei le arăta dorirea.
Al mânăstirii stareţ a fost ucis de lotri,
Ce jefuiau lăcaşul, fugind apoi prin codri,
De-atunci, Icoana este „Gumenissa”, ca nume:
Veşnică pomenire pentru acel egumen.
Icoana apărată chiar şi cu preţul vieţii.
Au vrut să o distrugă sau numai să o fure,
Însă Icoana sfântă revine în pădure,
Hoţii sunt prinşi, iar aga, lovit de focul veşnic,
Nu şi-a-plinit turbarea şi gândul necucernic.
Toporul nu distruge Icoana minunată.
Ea scapă pe băiatul cel înghiţit de flăcări,
Şi-i ocroteşte mama, de orice supărări;
Din când în când, cu taină, Icoana Maicii plânge,
Cu lacrimi fără seamăn - din cer, izvor se frânge.
Maica nu-şi uită fiii, pururi ocrotitoare.
De vrut-au să distrugă întreaga mânăstire
Unde era Icoana - în timp de asuprire,
S-au zăpăcit aceia, zădărnicit li-i gândul,
Fugind, cuprinşi de spaimă, de lângă locul sfânt.
Icoana străluceşte şi-n timp de cotropire.
Se roagă credincioşii, Măicuţei din Icoană,
Răspunsul e-n minunea venită dintr-o ramă:
Ea poate să aline, să vindece, să-mpace -
Când inima zdrobită, în rugi fierbinţi nu tace.
Din ramă iese Dânsa, prezenţa ei e-aievea.
La Icoana Maicii Domnului „A Egumenului” („Gumenissa”, „Gumenitza”) din Kilkida.