La Icoana Maicii Domnului "A Egumenului" ("Gumenissa")

La Icoana Maicii Domnului "A Egumenului" (Gumenissa)

Mutându-se-n pădure, Icoana Preacuratei

Le arăta chiar locul unde-ar fi vrut să şadă;

Oamenii înţeles-au, zidirea ridicat-au,

Şi-n ea, cu toată cinstea, Icoana aşezat-au.

Icoana Preacuratei le arăta dorirea.

Al mânăstirii stareţ a fost ucis de lotri,

Ce jefuiau lăcaşul, fugind apoi prin codri,

De-atunci, Icoana este „Gumenissa”, ca nume:

Veşnică pomenire pentru acel egumen.

Icoana apărată chiar şi cu preţul vieţii.

Au vrut să o distrugă sau numai să o fure,

Însă Icoana sfântă revine în pădure,

Hoţii sunt prinşi, iar aga, lovit de focul veşnic,

Nu şi-a-plinit turbarea şi gândul necucernic.

Toporul nu distruge Icoana minunată.

Ea scapă pe băiatul cel înghiţit de flăcări,

Şi-i ocroteşte mama, de orice supărări;

Din când în când, cu taină, Icoana Maicii plânge,

Cu lacrimi fără seamăn - din cer, izvor se frânge.

Maica nu-şi uită fiii, pururi ocrotitoare.

De vrut-au să distrugă întreaga mânăstire

Unde era Icoana - în timp de asuprire,

S-au zăpăcit aceia, zădărnicit li-i gândul,

Fugind, cuprinşi de spaimă, de lângă locul sfânt.

Icoana străluceşte şi-n timp de cotropire.

Se roagă credincioşii, Măicuţei din Icoană,

Răspunsul e-n minunea venită dintr-o ramă:

Ea poate să aline, să vindece, să-mpace -

Când inima zdrobită, în rugi fierbinţi nu tace.

Din ramă iese Dânsa, prezenţa ei e-aievea.


La Icoana Maicii Domnului „A Egumenului” („Gumenissa”, „Gumenitza”) din Kilkida.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova