Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

JURNAL POETIC - 6 septembrie 2009, Valentina Becart

JURNAL POETIC -  6 septembrie 2009
Oferit astăzi de...
 Valentina Becart




Cu patimă … am sărutat pământul

 

Şi cum stăteam aşa, culcată,
cu mâinile sub cap
şi inima uşor bătând ...
mi s-a părut
cum din adâncuri
urca spre mine
un glas ... cântând!

Am tresărit!
şi mi-a trecut prin gând
că-i glasul blând al mamei
ce-mi cânta duios
când adormeam
plângând ...

Şi cum stăteam aşa, culcată,
cu inima-mi de doruri legănată,
mi s-a părut că văd
aievea,
chipu-i adorat
în sevele adâncului uitat ...

Şi nu ştiu cum,
aşa, deodată,
cu patimă am sărutat
pământul
ce-mi urca spre mine
cântul
cântul ...
                               din ciclul (poeme becartiene)

 

 

Frunze în agonie

 

                  „În roata vremelnică a vieţii - captivă mi-e trăirea –

                         dar clipa mă va smulge şi ... azvârli-mă-va - flăcărilor veşniciei.”
                                                                           (
Valentina Becart )

E foşnet de frunze ruginii în agonie
mă plimb prin odăile pustii,
într-o noapte târzie ...
am deschis fereastra să le ascult durerea,
şi, dintr-o dată, cuprinse de spaimă,
s-au contopit cu tăcerea!

Duc mâna la inimă
ce pentru o clipă s-a oprit ...
simt apăsarea tăcerii şi-a toamnei
ce-n taină a sosit.
... tresar - când orologiul bate în miez de noapte -
e ora frunzelor agonizând
în tăcute şoapte ...

Sunt eu – cea din odaia pustie,
sau umbra copacului din fereastră?!
ştiam că vor cădea într-o zi, şi ...
 - nu din vina noastră -
lacrimi şi frunze uscate, într-o toamnă târzie.

Mă plimb prin odăile pustii,
şi nu zăresc decât o umbră în asfinţit ...
 „Toamnă! ’’
ştiam că într-o zi ... ai să vii ...
dar nu ştiam c-o să mă doară
tăcerea frunzelor ce-au ruginit!

Închid fereastra – cu capul plecat în pământ –
mă întreb: „câte toamne or fi trecut de când ?!”...
şi lacrimi ...  şi frunze,
se contopesc în miez de noapte ...
ascult tăcerea nopţii şi umbrele agonizând –
în tăcute şoapte
tăcute şoapte ...

                                          octombrie 2005


Autor: Valentina Becart

Partager cet article

Commenter cet article