Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

JURNAL POETIC - 31 iulie 2009, A. Urma

JURNAL POETIC 31 iulie 2009
Oferit astăzi de...
 A. Urma




Vreau astăzi...



Vreau astăzi să separ trecutul,

Într-o cetate cu ziduri tăcute,

Dau zilei ce n-a sosit încă, răgaz

Şi gânduri predau la ziua de azi!


Un gând de-i ostatec ţinut,

Umbră pe cer făcând insistent,

Cuvintele chem, frumos de rostit,

Ce-alină auzu-n ecou nesfârşit,


Le-ascult şi-ncep ca să cânt,

Pe calea bătută numită Cuvânt,

Şi caut izvorul iubirii vărsate

Din Totul, în tot şi în toate!


Pe-afară de-adie o boare de vânt,

Glas bucuriei aştept să ascult,

Clopoţeii de-argint clătinând,

La poarta din suflet sunând,


Atent, cineva de vine să bată,

S-aud prin larma în lume vărsată,

Ce-n falsuri se arde şi frige,

La gânduri nu-mi pună cârlige,


Umila-mi zidire nu-mi fie trufaşă,

Ci rod bunătăţii şi milei gingaşe,

Ţesătură în ploaia de gânduri albită,

Trainic cu firul credinţei cusută!


O umbră, azi de-nnourează cerul,

Aşa cum mării se întoarce valul,

Şi-n ţărm rămâne doar o clipă spuma,

Departă-L şi dă-mi pe chip lumina,


Iar apele mele de se zbat ostenite,

Trimite-mi în raze divine odihnă,

Văpaie în taină încinsă îmi ţine,

Şi-n ochi lumina aprinsă... de Tine!





De Tine vor cânta… .



Natura-mi strecoară în inimă fiorul,

O negrăită pace ridică zăvorul,

Statornic prieten liniştea pătrunde,

Sub tâmple bat doar albe gânduri…


Trezită-i din somn petala amintirii,

O lacrimă ce pică îi udă trandafirii,

Revarsă în inimă ţinându-i plin pocalul,

Şi cântece răsună cum picură din Harul!


Cu dor trecând prin colbul amintirii,

Mă odihnesc pe muntele gândirii,

Şi-n drumul întoarcerii către trecut,

Revăd copilul ce-l credeam pierdut,


O întreagă lume intră cu el deodată,

Înghesuindu-se pe-a amintirii poartă

Şi-alăturea păşind, iubirea înăbuşită

Ce-adânc fusese îngropată şi uitată!


Neegoistă, sinceră şi fără ironie,

Fără îndoială, nealterată, armonie,

Candoarea, firescul ţinându-se de mâne,

Cu drag acum primite de înţelepciune…


Mai sus de stele se întinde mâna,

Cere îndurarea, tihnă şi lumină,

Prin albia săpată-n cuget de cuvinte

Să curgă mierea rugăciunii sfinte!


Cu praştia iubirii întinsă arc,

Iau inima şi în potrivnic o arunc,

Din înălţimea lui cu mâna-i blândă,

În pieptu-i să o simtă tremurândă…

***

Putea-voi oare să-Ţi mulţumesc deplin,

Din raiul meu umil ceva să Îţi închin?

Privirea Ta în ochiul meu îl face drept,

Sunt jos lăsat doar ca …să mă îndrept!


Chiar de mi-aş bate gândul în piroane,

Să-mi ţin la ochi culoarea în pripoane,

Cu sârg strunită rostirea de cuvinte,

Tot vor cânta de Tine …printre zăgazuri rupte!


21.08.2008




O muzică divină....


O muzică divină tot mai aproape sună,

Mă face să visez, auzul mi-l alină,

Si linişte presară peste gânduri,

Cuvinte curg pe foaie, rânduri.


M-agâţ de-un gând ce firu-şi ţese,

Cobor într-o poveste...

O zână bună gândul întâlneşte,

Un semn al ei şi visul se porneşte.


Bagheta magică îmi pune aripi,

Şi-n sus mă-nalţ uşor, uşor.

Visez apoi, c-am poposit pe-un nor,

Popasul ca să fac, în lungul zbor.


Privesc o clipă înapoi mirată,

La haina grea, jos dezbrăcată,

Curg zdrenţele-i din falduri,

E grea de trecerea prin gloduri.


O vreme mi-a ţinut de cald,

Deşi pe umeri apăsa când o purtam,

Si-ades mă încurcam în poale,

La ea privesc acum cu jale.


E haina vieţii mele acolo jos,

Grămadă, ponosită şi murdară,

Mi-a dat-o Domnul să o port o dată,

Şi n-am ştiut s-o ţin fără de pată.


Pe-al vieţii drum zi după zi, purtată,

Un fald al ei s-a agăţat de cupă,

A răsturnat-o şi lacom am gustat,

Tot ce din ea afară s-a vărsat.


Apoi, un timp ea m-a ţinut în loc,

Din cupa vieţii ca să sorb,

Până la fund de tot, amarul,

Să osebesc de o-i găsi, nectarul.


Târziu, prin falduri zdreanţuite,

De vreme şi purtare învechite,

Am început să caut ostenită.

O cută, pe mine m-ascundea, pitită,


Firavă, tremurând, neînsemnată.

O mână nevăzută cuta îndreptă,

Lumina năvăli, căzui lovită,

Ca şi un fluture pe lampa încălzită.


Şi eu precum o stridie, să fi putut,

(Ea în sidef îmbracă firul de nisip,

Să n-o rănească, că e nepoftit -

Perla e-al suferinţei rezultat.)


Să dau deoparte greu-n viaţă năpustit

Şi-acum aceeaşi haină aş fi purtat,

Fără să caut, că-mi ţinea de cald,

Aş fi încă ascunsă după fald


Si n-aş fi ajuns ca să plutesc pe-un nor,

Să urc în vise nalte dar să şi cobor…

Acum iau haina de pe jos, o netezesc,

Praful îl scutur, o-mbrac şi mă trezesc.


O muzică divină auzul îmi alină...

Mi-ntind cu grijă cutele la haină.

Ce vis? Auzi... să te visezi că zbori,

Într-o poveste, cu zâna agăţat de nori!


27.09.2007


Autor: A. Urma


Partager cet article

Commenter cet article

Marcel 31/07/2009 09:52

impression