Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

JURNAL POETIC - 30 iulie 2009, Andreea Gorun, Valentina Becart si A. Urma

JURNAL POETIC 30 iulie 2009
Oferit astăzi de...
Andreea Gorun, Valentina Becart şi A. Urma










Love will find a way
de Andreea Gorun



Iubire, numele tău e scris cu litere de argint pe albul lăptos al norilor,
Pe tine te răscolesc din ceas în ceas îndrăgostiţii
Şi te iau ca martoră a simţirii lor înflăcărate.

Iubire, numele tău nu ar trebui să fie luat în deşert
De cei care vor să mintă, să înşele, să batjocorească.
Ci tu loveşte-i pe aceştia cu suliţele umilinţei.

Iubire, nu te lăsa răstignită de toţi necredincioşii,
Răsari acolo unde sufletul e sterp
Şi îmboboceşte acolo unde te-ai ofilit demult.

Iubire, nu părăsi cugetele celor ce te ţin ferecată
Doar pentru ei, departe de restul lumii,
Ci răspândeşte-ţi parfumul suav şi prefă-le sufletul în harpă
A amorurilor ce vin, a celor ce pleacă.




Rostogolit a fost – un cer –

de Valentina Becart

 

Mă întreb, iubite;
de ce
lăsându-mi mâinile
într-ale tale
- ca o taină -
în inimă mi-a răsărit -o floare...
cu dalbe petale
cu dalbe petale...

Privindu-te în ochi...
vrăjit de-a ta chemare
rostogolit a fost
- un cer -
în mare...
şi s-a născut un ţărm
pe care
doar iubirea noastră
sta sub Soare
aromind culori...
din zările senine
ademenind cântări
- captive -
chemărilor virgine...

Privindu-ţi chipul...
în floare –

 suspină blând...
dor de-ngemănare
- între cer şi mare -
divină adorare
divină adorare...

Privindu-te în ochi...
tot soarele am adunat
într-un gând curat
şi-am închis -în unic vers -
întregul Univers
doar tu şi eu...

Te întreb, iubite;
lacrima curată
iubirii noastre - i-a fost dată...
chiar de Dumnezeu?!

.................................




Cu patimă… am sărutat pământul

de Valentina Becart

 

Şi cum stăteam aşa culcată,
cu mâinile sub cap
şi inima uşor bătând...
mi s-a părut
cum din adâncuri
urca spre mine
un glas... cântând!

Am tresărit!
şi mi-a trecut prin gând
că-i glasul blând al mamei
ce-mi cânta duios
când adormeam
plângând...

Şi cum stăteam aşa culcată,
cu inima-mi de doruri legănată,
mi s-a părut că văd
aievea,
chipu-i adorat
în sevele adâncului uitat...

Şi nu ştiu cum,
aşa deodată,
cu patimă am sărutat
pământul
ce-mi urca spre mine
cântul
cântul...

din ciclul (poeme becartiene)

..............................................

 

 

                  „În vase vechi de lut, cuvintele-şi duc somnul… visând la devenire…”

                                                                                (valentina becart)


Cioplesc cuvinte…

de Valentina Becart


 

cioplesc cuvinte

din trupul gândului

prăbuşit de-a lungul zării

cu privirea în gol…

 

dau privirii ocol

de teama focului

ce arde… săltând mistuitor!

 

fantomatică rugă

legendar şi zadarnic zbor…

 

din trupul gândului

cioplesc cuvinte ce mă dor

şi mâinile-mi rănesc

de grele înţelesuri…

 

cioplesc cuvinte

privind de-a lungul zării

urma de sânge

ce gândul îmi frânge

şi trupul flacără –

încet, încet îmi stinge

îmi stinge…

 

         din ciclul (poeme becartiene)





Respect cuvântul
de A. Urma


„Doamne, ascultă-mi rugăciunea,
s-ajungă strigătul meu până la Tine"
Psalm 102:1


Ascultă-mi, Doamne, poezia rugăciunii,
Şi du-mă mai departe pe braţele Luminii,
De mulţumiri vin să-Ţi aduc buchetul,
Suport ca să-mi rămâi ca pânzei şevaletul!

La fel cum un artist cu mâna-i iscusită,
Culori frământă pe o pânza mărginită,
Până un tot formează în rama aurită,
Mi-ai dăruit gândire în cuvinte înflorită!

M-ai luminat ca să respect cuvântul,
Mi-e martor mut şi trestia şi vântul,
Mormânt le fac lui Nimeni, Niciodată
Şi căpătâi cunună din alte cuvinte adunată!

Le-adun pe cele mai frumoase pe hârtie
Cu drag din inimă să îţi trimit o „carte",
M-alătur celor ce Te vestesc în Univers,
Pun vestea în cuvinte şi o redau în vers!

Adânc să căutăm în noi ca într-o mină,
Cu sârg, ca omul care sapă o fântână,
Făcând izvorul tainic afară să ţâşnească,
Să dăm de apa vie ce setea o să potolească!

Să iubim omul, cuvântul, natura şi Lumina,
Că-n fiecare există ascunsă o taină divină,
Văzând frumuseţea în toate, mai uşor vom răzbi
Şi rămânem cei pe a căror cuvinte se poate zidi!

Smulgem ceva din noi şi altora întindem,
„Ţine, acesta mi-este sufletul" răspundem!
Când adevăr rostim din inima fierbinte,
Cât de frumos răsună gândul în cuvinte!

09.05.2008

 

 

Păzeşte-ţi inima...
de A. Urma


Într-un tablou ce am privit,
La uşa cu blândeţe tot bătând,
Era pictat Iisus ce aştepta ,
Căci uşa clanţă nu avea!

Pe pânză învechită sta aprinsă,
Ideea în culori surprinsă,
Că-n existenţa noastră limitată,
Şi rugăciunea poate fi pictată!

Căci rugă tainică de-am înălţat,
Izvorul viu al vieţii nesecat,
Ca să pătrundă-n inima păzită,
Bătaia-n inimă se-aude negreşită.

Să vrei grăbit ca să deschizi,
Cu ochii minţii şi să cercetezi,
O cheie a iubirii vei găsi ascunsă,
Ca uşa sufletului să o ţii deschisă

Şi uşa de perete când vei da,
În raze albe, Lumina te va inunda,
Pe dinlăuntru sufletu-ţi împlântă,
Iar gândurile îmbracă haina sfântă!

Comori de gând în vers s-or frânge,
În cânturi sau culori pe pânze,
De slavă şi de mulţumire înaltă,
De I-am deschis cu inima curată!

Păzeşte-ţi dară mai mult inima,
Că-n suflet El ţi-a pus vedere,
Poţi ca să faci o treaptă din cădere,
Înalţă-te din slăbiciune cu putere

Şi-n jur când roată vei privi,
În toate vei vedea lucrarea-I,
Cheia iubirii la tine se află,
Cunoaşte-I bătaia şi-o clipă triumfă...

27.05.2008

 



Noapte de vis!
de A. Urma


Coboară pământul după zi ostenit,
Odată cu somnul spre lin asfinţit,
A soarelui blând ce-i cu sete sorbit,
De luciul de apă din lac nesfârşit!

Lumina scânteie în blândul apus
Si păsări seduse de-al apei întins,
Zvâcnesc dintre trestii înalte,
Liniştea tulburând şi luciul de ape!

Atrase de-înalt în zboruri rotate,
Par semne-n mişcare pe cer aşezate,
Se duc, dau ocol şi-n grabă se-ntorc,
Tainic, de ele ştiut le-aşteaptă un loc!

Şi fluturi răpuşi de trudă şi somn,
Sub frunze aţipite în tihnă adorm,
De undeva o pasăre tresare şi ţipă,
În noaptea ce tandru-şi întinde aripă!

O boare, argintat văl al lunii departă,
Trimisă-i o rază din ghemul ce-l poartă,
Printre copacii tăcuţi lumina brodează,
Sub ramuri dantelă `nierbată aşează!

Şi peste toate se lasă o pace adâncă,
Forfota nopţii sclipiri îşi aruncă,
Lucesc în zbor licuricii, mici aştri,
Noaptea izbind cu lumină, albaştri!

De pace adâncă pământu-i cuprins,
Şi inimă îmi umple năvalnicul vis,
Evantai de aripe la suflet îmi cresc,
Şi-n zborul cu îngeri gândul pornesc,

Spre Cel ce la toate un nume a dat,
Şi gânduri în floare ades mi-a udat,
Pe pământ dezvelind, pentru mine,
Colţul de rai al lumii divine!

Pacea şi ruga din inima mea,
Cântec rodesc, lumina-i în ea,
Stropii de rouă din suflet şoptesc:
Preabune Iisus, pe veci ... Te iubesc!

22.07.2008

 

 

Eu am găsit iubirea
de A. Urma


Când o sămânţă am sădit,
Ea mai târziu o plantă a devenit,
Apoi cu flori m-a răsplătit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când firul mic de iarbă am călcat,
Si-n urma mea eu am privit,
Cum înapoi s-a ridicat,
De fapt, iubirea am aflat.

Când în căuşul palmei eu am prins,
Din zborul lui un cărăbuş,
Cum din nou zborul şi-a luat, eu am privit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când sus pe munte am urcat,
Si nori cu mâna am atins,
Atât de mult m-am bucurat...
De fapt, iubirea am aflat.

Când un copil murdar şi părăsit,
În drumul meu am întâlnit,
Şi cu privirea nu l-am ocolit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când cineva m-a aşteptat
Pe mine, grabnic m-a chemat ,
Ca să-l ajut n-am amânat.
De fapt, iubirea am aflat.

Când omul drag, ce m-a rănit,
Povara să-şi ridice, eu l-am ajutat
Şi mai departe l-am iubit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când timpu` a sale urme a lăsat,
Ca să se vadă pe-al meu chip,
Şi eu oglinda... nu am spart,
De fapt, iubirea am aflat.

Când mâinile în rugă-am aşezat,
Eu am cerut şi-am implorat,
Dar n-am primit ce-am aşeptat,
Într-un târziu, de fapt, iubirea am aflat.

Când eu cuvinte împletesc,
Din gânduri ce se bulucesc
Şi pe hârtie lasă urme, le-aleg,
De fapt, iubirea eu culeg.

Când, mai târziu m-am întrebat,
Cine în mine iubirea a sădit,
Oceanul de iubire am descoperit,
Şi cu IUBIREA am făcut, un legământ.

Eu cât voi exista pe-acest pământ,
De lucrurile simple ce m-au bucurat
Cândva, nicicând nu voi uita.
Iubire din ocean eu voi lua,
La rândul meu, iubire eu voi da,
Căci tot iubire voi culege şi afla.

07.06.2007



Mulţumim acestor poeţi care ne oferă pentru ACEASTĂ ZI şi nu numai, raze de vers. Sunt poezii care se pot citi şi în afara oricărui "Jurnal"!

Partager cet article

Commenter cet article