Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

JURNAL POETIC - 28 iulie 2009, Valentina Becart

JURNAL POETIC - 28 iulie 2009
Oferit astăzi de...
Valentina Becart




Suflete albe

 

În lumina primei dimineţi
senin înmuguresc,
din doruri ne-născute
şi flăcări adormite...
suflete albe,
albe

ca zăpezile primului

primului gând.

...mult prea curând,
culori pângărite
vor invada
leagănul sfânt
în care dorm
cu trup curat, ne-durut...
melancolii
ce lacrima n-au cunoscut...

...ca-n sânul ne-născutei mame
şi ca zăpezile primului gând,
suflete albe,
albe
ca primul legământ
pe-un cer al făgăduinţei -
în vis neîntinat
se pierd surâzând...

...ne-bănuind
ninsorile păgâne
ce-n curând vor invada...
leagănul neştiutelor lacrimi,
şi-n culorile durerii
sufletele albe,
vor îmbrăca
vor îmbrăca...


din ciclul (poeme becartiene)

.............................

 




Sub povara luminii

 

Nu mai găsesc lumina
cu care ochii-mi îmbătam
şi-n care
sufletul candid
ca un prunc - îmi îmbăiam.

...s-a prăbuşit pădurea
abia înverzită
peste gându-mi
ce-a zăbovit o clipă
la umbra-i boltită.

...frunza-i visătoare
n-a avut habar şi n-a crezut
că trupul falnic
ce se-nălţa spre soare
era doar - umbra unui ideal -
ce-a cutezat mult prea sus
spre "grădini" nepermise...

...şi iată-l acum
abia înverzit
nevinovat prăbuşit...
sub povara luminii
povara luminii...

din ciclul (poeme becartiene)

.........................

 


 

Se răsturnase cerul ca o poartă...

                         

Se răsturnase cerul ca o poartă

la ieşirea din pădurea înverzită.

sub pleoapa zilei - ce privea uimită

tremura lumina... uşor înfiorată...

 

am şovăit...

dar zborul alb de îngeri

ne-a fascinat

şi plini de încântare - le-am zâmbit.

 

... şi ce sublimă a fost primirea noastră

în necuprins albastru

şi cât de tandru - două lacrimi străluceau -

în ochi senini de astru...

 

ne prinse strâns în braţe

- culoarea chemărilor spre casă -

şi inimile jubilând

în voia gândului senin

purtate ca un vis - se lasă...

 

... pădurea se frământă-ndurerată

plânge... e geloasă

dar cu priviri duioase...

ne urmăreşte pasul - ce se pierde -

dincolo de freamăt şi de poartă...

 

pas călăuzit - de cânt triumfător -

de bucuria şi nestinsul dor

al grădinilor mereu în floare

şi a liniştii scăldată-n soare

din pridvorul „primei case"

„primei case"...

 
(din ciclul poeme becartiene)



Autor: Valentina Becart


Partager cet article

Commenter cet article