Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Jurnal poetic... - A. Urma

Din tot ce triumfă...



Lăuntrice zboruri cu-aripe în piept,
Deschise ferestre la suflete lasă,
Flori de lumină din gând înţelept,
Cu îngeri ne umplu cămara ascunsă.

Din amfore pline parfumul ne varsă,
Ne vindecă rănile zidite în noi,
Cu mâinile goale revenim spre acasă
Şi lutul adamic se-ntoarce 'napoi.

Pe-a timpului ghem cu clipe deşarte,
Aşa precum magii în stele-au citit,
Natura întreagă, o necuprinsă carte,
Ne-nvăţă şi moartea a şti...

Din tot ce triumfă o clipă-n natură,
Rămâne dar brazdei un bob, o sămânţă...
Din trestii firave cu-aripe de ceară,
Doar gândul iubirii la cer se înalţă.

Cum stele căzute rup cerului bolta,
Tu, om trecător pe pământ trăitor,
Adună în suflet iubirea cea sfântă,
Că-n rest, până şi ...stelele mor.

Socoate cu teamă, de nu-i prea târziu,
Priveşte la ceruri, cu ochii în sus,
Cu literă mare stă scris Dumnezeu,
Şi-acolo s-ajungem, L-avem pe Iisus,

În urmă rămâne o lume, 'nainte-i Iisus,
Izvorul cel tainic pocalul ne umple,
Ne mângâie gândul în drum spre apus,
Şi har ne revarsă-n duioasele temple...
30.06.2009

 

 


... va dăinui



Când cerul darnic mi-a revărsat lumina,
A visurilor aripi sub tâmplele-mi albite,
Nestăvilite-n zbatere şi fără de hodină,
Deschis-au o ferastră luminii infinite.

Şi, a pătruns în suflet o armonie mută,
Care-mi adapă cântul ca apa pe o floare,
Şi firea o-ngenunche, supusă şi tăcută,
Pe-altarul închinării cel fără de hotare.

Iar lacrima de ceruri e ochilor o scaldă,
Sub tâmple răcorite în zilele de vară,
Se umple de nădejde a rugăciunii matcă,
Din roi plăpând de gânduri care zboară...

Robit visării şi contemplării mute,
Mă las purtat pe-a visului aripe
Şi-nchin smerit în faţa strălucii Sale,
Pe-altarele credinţei al neputinţei şarpe.

Purtat-adânc închisă cu tainice zăvoare,
Statornica iubire în piept ce mi s-a pus,
Îmi luminează calea în ruga-mi arzătoare,
Căci foc cu foc aprinsu-mi-a Iisus!

Şi-atâta timp cât soarele va străluci,
Iar stelele şi marea seninul le-mpreună
Şi roua-n floare dimineaţa va luci,
Un strop de apă vie ...va dăinui şi-n mine!

11.07.2009

 

 


Flori de gând



Ca o cheie fermecată ce deschide-o mare taină,
E cuvântul care curge albul foii înnegrind,
Ca o floare care creşte după apă suspinând,
Dar în suflete rămâne ...un buchet de flori de câmp!

Când mantia de cuvinte se destramă ca o plasă,
Ea o vreme cu blândeţe ca şi coaja pe alună,
Te-a ascuns în miezul dulce şi pătrunsă de lumină,
Prinde-un un fald de poezie, dezvelit sufletul lasă...

Copt ca miezul în găoace, fagure de miere plin,
Sufletul pe foaia albă se aruncă picurând,
Sub bruma înţelepciunii, în veşmântele sclipind
Curg cuvintele bătrâne, într-un cântec de alin.

De-ai tot adunat pelinul din cuvintele amare,
Tânguinde printre gânduri, prinse-n laţe de liane,
Frâul liber dă iubirii, rupe-i inimii din strune,
Până plânsul le slăbeşte şi strânsoarea le mai curmă.

Puse două câte două, pe cuvinte-naripate,
Urcă treaptă după treaptă înspre pacea cerului,
Eşti o stâncă în credinţă, tu zidit în ea rămâi,
Şi aprinde rugii rugul cu a inimii bătăi...

Iar în ruga-ţi arzătoare, cu o mângâiere sfântă
Când Iisus te ia în palma-i, din buchetul inimii
Se desprinde în tăcere floarea liniştii, a păcii
Şi sfârşeşte în cuvinte ...iară foaia ne cuvântă.
16.06.2009

 

 

 

Dragoste divină


Azi în ziua cea mai lungă,
Rup din curcubeu culoarea,
Ochii leg ca să nu plângă,
Şi pornesc în căutarea,
amintirii...

Regăsesc pe cărările umbrite,
Locuri dragi care m-au ars,
Şi-au săpat cenuşii cute,
Râu de lacrimi ce au curs...

Fac popasuri prin poiene,
S-ascult doinii cântul vechi,
Printre flori de sânzâiene,
Fluturi, flori de tei perechi,

Îmi las paşii duşi de dor,
Spre altarul din adâncuri,
Ce-a crescut din tainic mugur,
Dragostei divine, fluturi...

Floarea ninsă-a gândurilor mele,
Cu miros de sânzâiene şi de tei,
Va rămâne mărturie lungei zile,
Zbor pe-aripa sfânt-a dragostei,

Când trezit de suflarea-Ţi divină,
Cingătoare mi-ai pus din iubire,
Culorile verii pe ochiul de tină,
Şi cântec de rugă înaltă veghere,

M-ai cules din văi de suspine,
Crucea mea, cu mine ai dus,
M-ai hrănit ca lumina pe grâne,
Şi podoabă-n gândire mi-ai pus...

De-ar fi să mă-nalţi pân' la stele,
Găsi-voi un loc genunchii să plec,
Şi ascuns de rouă-n petalele grele,
Înflorit de iubire, crinul alb să-Ţi aduc...
21.06.2009

 

 

Lasă-mi Doamne.....


Cât aş vrea să îmi spăl vina,
Ca să zbor ca şi o pană,
Dar ce-i pana rătăcită,
De-i desprinsă din aripă...

Cât aş domoli eu gura,
Dacă-n inimă e zgură,
Tot va bate înainte,
Cu netrebnice cuvinte...

Cât mi-aş ascuţi privirea,
Să cuprind nemărginirea,
Dacă ţintui o făptură,
Scapătând scântei de ură...

Cât în pieptu-mi o să bată,
Inimă ce mi-a fost dată,
De iubire de-i deşartă,
Tot nu va ajunge dreaptă...

Cât de mare-mi este visul,
Cum în faptă este zisul,
De îl uit şi tot făgădui,
Chiar pe Domnul îl tăgădui..

Cât-uri, ce-uri se adună,
Ca în grâu boabe neghină
Şi apasă albul foii,
Ca un stol de negre molii!

Cu un gând curat le-mprăştii,
Ce tăcut sub albul frunţii,
Pentr-o clipă de-aţipeală,
Lasă loc la îndoiala...


Cum să fac eu bine toate,
Chiar cu zece înmulţite,
De n-ar pune-un meşter faur,
Din belşugu-I bob de aur?

Ce mi-ar face trebuinţă,
De nu aş avea credinţă,
Aste toate şi-încă zece
Dacă văd doar ce se trece?

De le-aş ţine-n curăţie,
Toate cele şi-înc-o mie,
Ce să fac cu toate cele,
În afara voii Sale?

Plinul inimii în rugă varsă,
Te rog, Doamne, îmi mai lasă,
Să renască din ruine
Raza veşnică în mine,

Ca să umple vasu-mi slab,
Cu parfumu-i ca de nard,
Lasă-mi zborul şi iubirea,
Dulce vorba, ascultarea
Şi-mi risipă îndoiala...
21.03.2009

 

 de A. Urma

Partager cet article

Commenter cet article