Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Acasă la Sfinţi - Hram la mânăstirea Halmyris (8 iulie 2009)

Acasă la Sfinţi - Hram la mânăstirea Halmyris (8 iulie 2009)

 

 

M-am întrebat adesea de ce se adună foarte multă lume în zilele de hram, la orice biserică, şi cu atât mai mult la mânăstiri cu sfinte moaşte, cu icoane făcătoare de minuni.

 

Răspunsul mi-a venit abia la... mânăstirea Halmyris, Murighiol - Tulcea.

 

Răspunsul era, de altfel, scris şi în cărţi... dar nu reuşisem să-l trăiesc, să mi-l impropriez.

 

Răspunsul: un pelerinaj la un loc sfânt coincide cu un parcurs interior, spre cunoaşterea de sine. Darul Sfinţilor sărbătoriţi acesta este, pe lângă bucuria de a fi alături de ei şi de credincioşii veniţi din toată ţara: îţi descoperă... unde mai ai de lucru. Nu singur, nu. Căci atunci ar veni deznădejdea, tristeţea. Îţi arată unde greşeşti, ca să ceri harul lui Dumnezeu şi ajutorul lor.

 

Sfinţii îţi descoperă rănile, spre vindecare. Întotdeauna spre vindecare.

 


Nu pleci, după slujbă, la fel cum ai venit. Ci răscolit, în sensul cel bun.

 

Aşadar, la hram la Halmyris, Sfinţii Mucenici şi ... Doctori fără de arginţi Epictet şi Astion ne-au dezvăluit, cu blândeţe, ce paşi ar mai fi de făcut spre bucurie - spre cea deplină, spre pacea lui Hristos care se coboară astăzi, acum, în sufletele creştinilor (care cred în Învierea lui Hristos, înţeleasă şi ca prezenţa Lui reală, tainică şi permanentă în sufletele noastre).


Cât despre CASA LOR - mânăstirea în construcţie - ei nu au zis nimic. Aşteaptă ca să fie finalizată, din raclele lor modeste de lemn sculptat. Ne-au lăsat să ne imaginăm cum ar putea arăta construcţia când va fi gata. Nici despre locul unde au fost ei descoperiţi nu au zis nimic. Au lăsat pe alţii să spună, să ridice semne de întrebare, de exclamare - să se mire de felul în care ştiu românii să se poarte cu comorile lor.

 

Ei doar au fost alături de noi, de toţi cei prezenţi, mângâind, arătând şi vindecând - după cât le-a îngăduit fiecare.

 


Da, le-am cere ceva..., am îndrăzni, pentru că ştim că ne aud: Sfinţilor Epictet preotul şi Astion monahul, dăruiţi-ne lacrimi din belşug, prin care să împletim pocăinţa cu bucuria, aşa cum Dunărea se împleteşte cu Marea Neagră la picioarele voastre!


  Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article