Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

incursiuni alandaLa... cuLturale (2)

incursiuni alandaLa... cuLturale (2)



 

Iarăşi a venit rândul „răsfoirii" cu mouse-ul. Ba nu, că la laptop nici măcar mouse-ul nu mai există... Mâna se plimbă şi caută..., mai flămândă, ea, decât ochiul.

Iată ce-a găsit:

 

Sau, mai bine vă spun ce n-am găsit. Ce am găsit şi nu era ce îmi doream. Recenzii de cărţi aiurea..., gârlă, cărţi cu personaje care au înnebunit, care nu mai ştiu să se poarte OMENEŞTE. Ah, nu, nu zic creştineşte, ci zic uman. Citez dintr-o asemenea recenzie - unde nu-i de vină, desigur, cel ce a făcut recenzia, ci.... chiar nu mai pot exista personaje interesante de roman decât dacă au o doagă sărită???

„Elena Ferrante, Zilele regasirii mele, trad. Emilia Comanici, Univers ("Cotidianul"), 2009: Ati lesinat de oroare din cauza titlului? Hm... da, e vorba de o femeie pe la 40 de ani, cu doi copii, fara nici un job, pe care sotul a lasat-o pentru alta mai tinara (mult mai tinara). Se poarta ca o doamna in prima faza, boceste in a doua, il bate pe strada pe nemernic in a treia, face ... in parc si isi seduce vecinul in a patra etc. In cele din urma "se regaseste", evident, dupa ce si-a gasit serviciu, iubit, subiect pentru o carte. Moare cineva pe parcurs: ciinele. Mi-a venit sa-i dau doi pumni in cap personajului, ba nu, o mie de pumni. Si copiii sint antipatici."


(continuarea, click aici) Puteţi compara cu o altă recenzie, la aceeaşi interesantă... carte, din care extrag: a, nu mai extrag nimic, pentru că aveam de cenzurat cam multe cuvinte..., deci nu.

 

Îmi permit să refuz să citesc asemenea „literatură". Păi ce, am timp de pierdut? Să mă umplu de nervi, după ce am aflat deja subiectul, cică „actual", chiar din asemenea recenzii? Vreau ceva care să-mi dea o stare de bine, să mă facă să-mi pun întrebări profunde sau... concrete, dar nu să aiurez într-o lume mai rea decât cea reală.

Chiar aşa, de ce mulţi scriitori de azi se simt fascinaţi de o asemenea înclinaţie morbidă, de a scrie (probabil şi de a citi, de a aprecia) opere de un real talent strict literar, dar pe care, atunci când le citeşti (şi nu eşti bolnav psihic ori cu tulburări de personalitate) constaţi că intri într-un imaginar mai mohorât decât realitatea? Ăsta e rolul literaturii? Ăsta e rolul artei? Să te facă să halucinezi? Să ai impresia că toţi vecinii au porniri criminale sau că toţi sunt obsedaţi sexual?

Normal, aici nu am intenţia de a da răspunsuri. Doar mă întreb, ce poate împiedica pe 99 % din scriitori să se asemene corbului lui E.A.Poe, „croncănind" frumos, chiar şi în versuri, despre un prezent şi un viitor pentru care negrul e chiar o... culoare plăcută... (A, da, citisem undeva că e bine să-ţi defulezi pornirile negative, scriind... Dar, când te gândeşti că mai citesc şi alţii ce scrii tu din defulare..., parcă te mai abţii şi cauţi o altă modalitate de a scăpa de propriile obsesii).

 

În fine, să nu exagerez. N-or fi 99 % aşa. Poate mai puţin (sper), şi eu doar am dat clickuri sau am citit din greşeală numai aşa ceva..., strigăte de disperare captate în cuvinte... care se armonizează spre a prezenta funinginea sufletelor.

  

Aşa că alerg...., aleargă mâna mea pentru mine, după o gură de poezie. Vreau ceva mai proaspăt. Pe autorii consacraţi i-am citit. Ba chiar a fost nevoie să le învăţ versurile, pentru note, olimpiade, teze, examene. Ajunge! Acum nu mai dau niciun examen (deocamdată, că pân' la bătrâneţe nu se ştie!) şi pot alerga după ceva care să-mi placă, pur şi simplu, şi pe care să nu fie nevoie să-l şi învăţ - decât dacă VREAU.

 

Am găsit ceva...


 „Premiantii ratarii


Din vechi resorturi ruginite

imi lansez spre tine, ingere,

cocorii de hartie ai plictisului,

ai disperarii,

rachetele mele fara nici-o

raza medie de speranta

de actiune -

premiantii ratarii!"


(de Tudor Negoescu, click aici
)

 

Mai găsesc un haiku:


"Nuntă de iarnă.

În pletele miresei -

floarea-i de ţurţur."

(click aici)

 

Nu ştiu mare lucru despre haiku. Am aflat recent de acest gen literar japonez, care e tot mai iubit. Caut şi eu în wiki, ca tot omul. „Se poate spune că poezia haiku are un punct forte: şi anume că exprimă atât de multe prin atât de puţine cuvinte." Da..., asta văd deja.

 

În fine, am mai găsit ceva..., chiar interesant: Despre blocajul scriitorului. Click aici.

 

„Blocajul scriitorului poate fi un semn ca ideile tale au nevoie de timp pentru a lua nastere...", „poate fi folositor sa-ti gasesti un partener in ale scrisului sau chiar un grup care te poate ajuta sa-ti respecti termenul limita, prin faptul ca asteapta ceva de la tine".

Da, chiar interesant. Deşi, în lumea scriitorilor, nu există reţete. Libertate..., înţeleasă de fiecare în felul lui.

Mda. Cam pe aici am hoinărit azi, alandala. Alandala, dar nu te tot. Nu chiar de tot.

Şi Internetul e o fereastră. Deschisă spre... - de fiecare, spre ce doreşte.


incursiuni aLandala... cuLturale (început), click aici

 


  Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article