Concurent nr. 27 / Liliana Negoi / sectiunea POEZIE LAICA
DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE LAICĂ
Concurent nr. 27, Liliana Negoi
Scrisori pentru Djani
lumina soarelui de noiembrie? Are reflexe de lacrimi de îngeri strecurate pe furiş prin sita cerului... Iar parfumul mortuar de galben şi uscat îngheaţă în clipele astfel luminate... E o lumină de o tristeţe aproape aristocratică, de o resemnare nobilă şi senină, de o tăcere mistică şi atât de grăitoare! Aproape că te îndeamnă să o contempli şi să meditezi netulburat la tot şi nimic... O poţi simţi cum îţi pătrunde alene în ochi, mângâindu-ţi timidă irisul, ca un prea curând "Adio"... Iar atunci când, sărutându-ţi uşor surâsul, voieşte să-şi încălzească nefiinţa la răsuflarea ta, se sparge în fiori de ceaţă mătăsoasă, fericită parcă de a fi fost atât de aproape de suflet... ...Lumina soarelui de noiembrie?... ...Se aseamănă morţii unei vieţi încă netrăite... ...Şi, ca şi aceasta, îşi păstrează secretul ascuns într-una din acele multe şi nebăgate în seamă
lacrimi de îngeri, şterse pe ascuns cu dosul mânecii... |
Liliana Negoi (Tema "Flori de cactus") |
Monolog I
sparge oglinda lacului în cercuri concentrice; hai să vorbim despre fericirea de a fi iarbă, sau, şi mai bine, hai să încercăm extazul de a fi vulturi... şi să zburăm în cercuri concentrice, ca acelea în care s-a amestecat şi stropul căzut... Cercul!... "Without a beginning and without an end!" - - adică "fără început şi fără sfârşit". Aşa spun englezii. Un cerc poate fi orice: de la "zero"-ul neantului până la inelul lui Saturn. Un cerc poate fi irisul ochiului tău privindu-mă cum fac filosofie ieftină sau Ecuatorul îmbrăţişând Pământul... Şi noi formăm un cerc: murim ca să ne naştem ca să murim ca să ne naştem... et caetera... deşi nu ştim când am început sau dacă ne vom sfârşi. Dacă rupem cercul, el devine spirală, iar spirala îşi continuă drumul în spaţiu şi timp. Din cauza asta istoria "se repetă", iar noi suntem mereu aceiaşi şi totuşi altfel (cu o treaptă mai sus, sau, poate, mai jos...) Ar fi deci mai uşor să lăsăm cercul aşa cum este, şi să îl comparăm pur şi simplu cu ceea ce este el însuşi - - geometrie pură pe întreaga lui suprafaţă de πr2. Geometrie naturală, provocată de un picur transparent de ploaie, sau de zborul majestuos al vulturilor,...
...sau de noi... |
Liliana Negoi (Tema "Hibrid") |
Ninsoare
palma ta bătrână abia mai reuşeşte să mângâie creştetul vremii...Dar dacă ţi-ai ridica mai des ochii din praful existenţei tale seci, ai vedea cum din cer fulgi mari şi reci de secunde îţi ning fruntea prea încreţită de griji inutile. În palma ta uscată se adună, umile, fire de vreme uitată... Ninge cu clipe, Adam, peste vieţile tale trecute, prezente şi viitoare... Şi, plină de jale,
palma ta strânge clipa ce moare... |
Liliana Negoi (Tema "Hibrid") |