Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Concurent nr. 20 / Valentina Becart / sectiunea POEZIE RELIGIOASA


DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE RELIGIOASĂ

Concurent nr. 20, Valentina Becart




  RUGA UNUI POET...



Nu-mi lua "Cuvântul"
Doamne
şi nu ucide-n mine "noaptea"
în care
ca un nebun Te caut...
şi caut
- adevărul -
pe chipul Tău de gheaţă
oglindind
ca un balans - sfârşitul -
deasupra hăului... ce-adulmecă tăcerea.

O, iartă-mi îndrăzneala
de a-mi pune pe frunte
cununa suferinţei
şi-a răscoli nevolnic
- în lumini interzise -
sunete ce se "nasc" muribunde...

...simt spaima Golgotei
pulsând ca o rană în sânge...

călăii aşteaptă un semn...
o, Doamne, de slava-Ţi sunt nedemn!
dar mă plec în genunchi
şi Te rog
nu-mi crucifica singura taină
ce mă leagă de Tine...
Stăpâne!
Tu eşti "Cuvântul meu"-
şi eu
sclavul supus - ce-şi caută gloria
în nopţi "golite de suflet"
iubindu-Te...
sfâşiat de plânsul lucidităţii
de plânsul lucidităţii...

  Valentina Becart (Tema "Chemări")



 Clepsidra... nu-şi mai plânge timpul



Stăpâne!
sacrifică-mă în miez
de noapte
să fim singuri în altar!
prea multe cuvinte
mutilate
ţi-am aruncat în obraz...

şi...
da!
te-am renegat
şi splendorile lumii
le-am botezat „iluzii deşarte"
vândute
de-un tâlhar...

pregăteşte-mi pocalul!
voi bea
dacă asta ţi-e vrerea...
... şi izbăvit voi fi
de durerea răsucită
în sânge
ca o spirală a morţii...

... şi eliberat voi fi
de gândul păcătos
ce-a râs şi Te-a hulit
ca pe ultimul barbar...

să fim singuri în altar!
prea multe semne
port în trupul bolnav
bântuit de umbre
ce-au ignorat lumina
vindecării de sine...

Stăpâne!

Pregăteşte-mi pocalul!
voi bea
ca ultimul proscris
ce-n miezul nopţii
Te-a ucis
chiar cu primul cuvânt
rostit ca o răzbunare
împotriva pulberii
ce mi-a fost mormânt
strecurat în fiecare zi
în verbul
a crede, a iubi, a fi
a fi...


http://reteaualiterara.ning.com/video/clepsidra-nusi-mai-plange

  Valentina Becart (din ciclul Poeme becartiene; Tema "Chemări")



 Acolo unde timpul îşi află hotarul...




Aş vrea să'nalţ o biserică albă,

acolo unde timpul - îşi află hotarul.

Eu însămi

voi urca - sfielnic - în turlă

şi voi trage clopotul

- aşteptându-l -

la rugăciunea de seară.



Ceremonialul primirii

va fi plin de emoţia întâlnirii, fast,

şi, nu în ultimul rând,

de adâncă teamă...

Pe cărarea ce duce la altar,

voi aşterne trandafiri albi, crini imperiali,

aşa cum se cuvine unui „pas"

ce-n mare taină...

ne urmăreşte întreaga viaţă.



Lumânările vor arde în pâlpâiri tremurătoare,

fiecare picătură de ceară,

fiind o lacrimă...

încremenită în aşteptare.



Îngenunchez lângă altar.

Trandafirii roşii,

aşezaţi ca o cunună în jurul inimii mele,

- ofrandă supremă -

au străluciri atât de stranii...

că strigătu-mi mut - s-a oprit pe buze

când un „pas" uşor...



Da. Timpul - nu s-a lăsat aşteptat!

Cu câtă măreţie, seninătate,

păşeşte pe covorul de flori

a căror inimă...

a încetat să mai bată!



Doar ecoul din ce în ce mai stins

al clopotului tânguitor...

se mai auzea în această tăcere încordată...

în această sete aprinsă de rugăciune

şi zbuciumul chinuitor al întrebărilor:

„De ce?!" „De ce?!"



- „Să ne aşezăm pentru ultima rugăciune!"

Mărturisesc aici...

în faţa altarului „pătat" cu sângele inimii tale -

că durerea mea este mult mai mare...

blestemat fiind - în curgerea-mi fără sfârşit -

să privesc neputincios

- cruzimea sacrificiului -

pe care „Marele stăpân"...



„Să ne rugăm!"

şi poate-o stea se va aprinde

pe bolta întunecată

unde - adevărul tăinuit -

pare mai insetat de „sânge cald"

cu fiecare răsărit...


..........................

Cu fiecare răsărit,

o altă minune...

şi alte întrebări fără sfârşit

ce vor bea -

din tăcerea-mi, închisă în pietre.



Cu fiecare răsărit,

ţipătul răguşit al „vulturilor"

şi glasul de privighetoare - al vieţii.

Cine-şi va smulge...

zi după zi

aripile bucuriei
de... a fi!


http://reteaualiterara.ning.com/video/acolo-unde-timpul-isi-afla-1

  Valentina Becart (Tema "Eternitate")



 

Organizator:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article

ana 31/07/2009 07:36

12

diana 29/07/2009 12:13

15

sorin saguna 29/07/2009 11:29

Valentina Becart,nr, 20. NOTA 23! Poemele valentinei, constituite un aport pretios pentru cei ce stiu ca poezia este una din mainile drepte ale divinitatii.Nobila valery, vine si asterne in aceste cateva poeme de-o noblete poetica de necontestat ceva din ce este cu adevarat.Fiecare vers, curge dintr-un zbucium.interior ce arde pentru desavarsirea poemului...Poemul de inceput este pledoaria minunata in care femeia, divinul, omul, poetul, nepamanteanul din ea, accepta totul intr-o singura fiinta: POEZIA.Si oare, intr-un stadiu asa de avansat,cum sa nu fii apropiat de creator? Valentina este una din poetesele cae unge cu "mir" incins retina fiecarui cititor. DE CE? Pentru ca "arsura" si parfumul mirului vor da nastere la minuni.Poemul 2, pare a face parte dintr-o suita, in care, omul se apropie de Dumnezeu cu timpul, ACCEPTAREA insemnand CREDINTA.

gina bicazan 27/07/2009 20:03

23 de puncte- versuri deosebite

maia rizescu 27/07/2009 10:19

am uitat nota
23 puncte concurent 20