Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Viaţa duhovnicească

  Raspunsuri
Literatura & Religie


Viaţa


D

U

H

O

V N I C E A S C Ă

 


„Viaţa duhovnicească are două chipuri:

 - viaţă activă, cu osteneli trupeşti (lucrătoare) - cu post, înfrânare, priveghere, plecarea genunchilor, rugăciune;

- viaţă contemplativă - înălţarea minţii către Domnul, paza inimii, rugăciunea minţii ş.a.

Către viaţa contemplativă trebuie să ne apropiem cu frică şi cu cutremur, cu frângere de inimă şi cu smerenie, cu multă cercetare a Sfintelor Scripturi, şi, de se va putea, cu povățuirea înţeleaptă a unui duhovnic încercat şi nu cu îndrăzneală şi de capul nostru. Iar dacă nu se va putea găsi un povăţuitor care să fie în stare a ne conduce în viaţa contemplativă, atunci să ne conducem după Sfintele Scripturi şi după povăţuirile rămase de la bărbaţii cei de Dumnezeu înţelepţiţi.

De asemenea se cuvine a ne osteni a citi scrierile Sfinţilor Părinţi şi să ne străduim pe cât ne va fi cu putinţă a îndeplini ceea ce învaţă ele şi, în felul acesta, puţin câte puţin, de la viaţa cea lucrătoare, cu darul lui Dumnezeu, ne vom înălţa şi către desăvârşirea celei contemplative. Dar nu trebuie părăsită niciodată nici viaţa lucrătoare, căci ea o ajută pe cea contemplativă." (Sfântul Serafim de Sarov)

 


„Viaţa prezentă seamănă cu cea obscură şi nocturnă, pe care o trăieşte embrionul în pântecele matern. Sfinţii se nasc desăvârşit în lumea cealaltă. Deci începutul vieţii viitoare se găseşte în viaţa aceasta, căci şi embrionul e pregătit în viaţa întunecoasă pentru viaţa în lumină. Această pregătire pentru viaţa cealaltă e prin primirea vieţii lui Hristos. Naşterea naturală e o separaţie a mamei de copil, naşterea spirituală e o unire continuă. Comuniunea cu născătorii naturali e doar o icoană a comuniunii; comuniunea reală e comuniunea cu Hristos, Care ne dă Trupul şi Sângele Său. Hristos ne dă un organism spiritual nou, ochi şi urechi spirituale, fără de care nu vom putea vedea în veacul viitor. Prin Botez, Mirungere, Euharistie şi restul vieţii spirituale ne încorporăm în Hristos şi în acest mod Tatăl găseşte pe feţele noastre însăşi forma (chipul) Fi

ului Său şi recunoaşte în noi mădularele Celui Unul Născut al Său, şi astfel ieşim din ştergere şi uitare la neuitare, la adevăr." (P. Nellas)

 


„Viața duhovnicească începe de la simţirea expulzării, a exilului, a înălţimii pe care o are înaintea lui... Câtă vreme nu are această simţire, nu va începe vreodată ceva. Poate acel om să ducă o viaţă creştinească, dar potrivit bunului plac, potrivit raţiunii. În măsura în care nu există încă acest sentiment puternic, nu am pus încă început bun. Apoi urmează asceza şi primirea (simţirea) harului. Recunoscându-l pe Dumnezeu, sufletul începe să dobândească o cunoaştere trăită a sinelui său, o recunoaştere şi o înţelegere experimentală a sinelui său. Primeşte cunoaşterea celor ascunse ale lui, începe să înţeleagă ce este în subconştientul lui, să rec

unoască acest lucru şi fie îl va refula, fie va merge spre Dumnezeu, prin curăţirea lui. Poate ajunge la libertate: dezlegarea de inconştient, o eliberare de pofte, de voinţă, de patimi, de orice amăgire. Abia de acum e liber drumul spre iubirea lui

Dumnezeu. Începe efortul de a vâna pe Dumnezeu. Acest lucru devine o sete de moarte."
(Arhim. Emilianos)
 


"Ne-a chemat, aşadar, Hristos în împărăţia Lui. Dar cum ne-a chemat? Numai cu cuvântul simplu, sau şi prin altceva? Să nu fie să ne fi chemat numai cu cuvântul simplu! Deoarece, dacă un om al acestui veac, atunci când cheamă pe cineva la nuntă şi la bucuria fiului său, îi trimite chemare cu dar, cu cât mai mult Hristos, Cel care S-a coborât din ceruri, Fiul Singurului Ceresc şi Preaînalt Împărat, nu ne cheamă oare în Împărăţia Lui cu chemare şi cu dar de cinste? Adică trimiţându-ne vreun semn ceresc, nematerial, duhovnicesc şi negrăit? Deoarece, dacă ne-ar chema numai cu cuvântul, fără niciun semn ceresc şi duhovnicesc, cum s-ar încredinţa cineva că ceea ce ne făgăduieşte ne va şi da în Împărăţia Sa cerească, dacă Îl vom urma, sunt aşa cum se spune?
Acest semn îl vrei, o, ascultătorule, şi doreşti să-nţelegi ce fel de semn este? Ascultă! Şi după ce asculţi, cere-l de la Hristos să ţi-l dea, deoarece Hristos Însuşi spune: Cereţi şi vi se va da. Inima ta va înţelege atunci puţin din cele ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit şi mintea nu a gândit.
Acest semn ceresc, pe care ni-l arată numai nouă, celor credincioşi (precum steaua cerească a arătat numai împăraţilor persani pe Împăratul Ceresc născut pe pământ pentru mântuirea noastră), semn ceresc şi duhovnicesc, spun, care ne arată şi ne face să înţelegem bunătăţile cele viitoare pe care ni le făgăduieşte Hristos în împărăţia Sa, nu este altceva decât Harul Sfântului Duh, care, dacă atinge inima omului, atât de mult o îndulceşte, atât de mult o mângâie, atât de mult o înştiinţează despre bunătăţile ce va să vină, încât devine ca o săgeată de aur a iubirii dumnezeieşti în inima omului şi o rană preadulce a iubirii Lui şi-L face pe acel om să se răcească şi să uite lucrurile veacului de acum şi să iubească cu nesaţ şi să se încălzească cu dorinţă nemărginită pentru lucruri ale veacului viitor, aşteptând cu nerăbdare vremea când sufletul său se va despărţi de trup şi va merge la cele râvnite."
(Un călugăr anonim de la Muntele Athos, având pururea Rugăciunea inimii)

 

Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article