Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Şi dacă PRESA...

Şi dacă PRESA ar vrea să păstreze un moment de reculegere... ce motivaţie ar putea avea?

 

   

 

Şi dacă...

Fiind atenţi la ce s-a acumulat în inimile noastre, observând acolo, în primul rând, cumulul de deşeuri care intoxică pământul şi abia apoi pe cel de la suprafaţă, vizibil tuturor, am putea lăsa deoparte, ca UN PRIM MOMENT DE ADEVĂRATĂ RECULEGERE - analiza la microscop a PRESUPUSEI, GREŞIT MĂSURATE, GREŞIT ÎNŢELESE ETC. vinovăţii a altuia.

A altuia, în general.

A altuia, în aceste zile, în particular.

RECULEGEREA PRESEI ar fi, de fapt, o îmbunătăţire a ei, o reorientare corectă, spre ADEVĂR.

...M-a inspirat, recunosc, mai ales discursul doamnei avocat Paula Iacob - sau discursurile dumneaei, din aceste zile, apelurile făcute pentru a se arăta respectul cuvenit atât persoanei umane în general, cât şi Bisericii Ortodoxe, în special.

 

Nu ne-am propus să intrăm în amănunte, ci doar, poate, să facem un fel de pledoarie pentru ceea ce mai sensibilizează inima omului: FRUMUSEŢEA lucrului bine făcut şi rostit / precizat, în numele lui Dumnezeu.

Dacă ne gândim bine, chiar şi înainte de venirea lui Hristos pe pământ, cu trup şi suflet omenesc, spre ruşinarea noastră, a celor de azi, putea exista o judecată sănătoasă, din care să se reverse cuvinte ca acestea:

 

„Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui." (Pildele lui Solomon 25, 11)

„Ca un ciocan, o sabie şi o săgeată ascuţită este omul care dă mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său." (Pilde 25, 18)

„Vântul de miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită." (Pilde 25, 23)

„Cel ce seamănă nedreptatea, seceră nenorocire, iar toiagul mâniei lui îl va bate pe el." (Pilde 22, 8)

„Numai Domnul cântăreşte inimile." (Pilde 21, 2)

„Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor." (Pilde 21, 4)

„Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi adevăr." (Pilde 14, 22)

„Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează, nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte." (Pilde 12, 28)

 

Mă opresc aici din citări, pentru că toată Cartea Pildelor lui Solomon, din Vechiul Testament, abundă în asemenea cugetări scurte şi... mereu actuale. Insist: cu sute de ani înainte de Hristos, înainte de Pogorârea Duhului Sfânt (întemeierea Bisericii Creştine), cineva - un rege - a putut gândi aşa. E puţin important că era rege. Ci s-a înălţat la o... adâncime a cunoaşterii, pe care noi, cei de azi, majoritar creştin-ortodocşi (în România) - deci care Îl avem pe Duhul Sfânt, Duhul ADEVĂRULUI, care facem parte din Biserică (Trupul lui Hristos), fiind fiecare mădulare în parte şi suferind împreună când un mădular suferă - ei bine, noi, în realitate, NU NE SINCHISIM de aceste Taine atât de bogate în frumuseţi odihnitoare de suflet.

Revin la ideea iniţială: RECULEGEREA PRESEI. Da! Ca, măcar, în melanjul de: trucat - netrucat - incitant - instingator - firesc - nefiresc - uman - inuman - ş.c.l. pe care ni-l prezintă aceasta (spre ascuţirea discernământului nostru, de altfel, ceea ce e un lucru bun!), să nu ne permitem, sub niciun pretext, să atacăm cu armele unei lumi care agonizează mai mult sau mai puţin conştient, un arhiereu cu plinătatea harului lui HRISTOS, căruia, când îl vedem, nu-i putem spune decât: „Binecuvintează, Preasfinţite Părinte!", fără gând ascuns şi... fără cameră ascunsă.

Aşa, putem primi şi astăzi binecuvântarea lui HRISTOS, venită prin oameni rânduiţi anume, sau, din contră, ne putem lipsi de ea, cu nonşalanţă, aiuristic, neortodox.

 

„Pre Stăpânul şi Arhiereul nostru, Doamne îl păzeşte, Doamne îl păzeşte, întru mulţi ani, întru mulţi ani, întru mulţi ani, Stăpâne!"

 

P.S. Şi în casa omului de presă există, pe undeva (sunt sigură!), o carte de rugăciuni. Acolo sunt indicate şi rugăciuni pentru...

 

„Hristoase, Lumina cea adevărată, care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina Feţei Tale, ca într-însa să vedem Lumina cea neapropiată. Şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, Amin.
Împărate Ceresc, pe credinciosul nostru popor întăreşte-l, credinţa o întăreşte, pe păgâni
îmblânzeşte-i, lumea o împacă. Sfânt lăcaşul acesta bine îl păzeşte, pe cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri în lăcaşurile drepţilor îi aşează şi pe noi în pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un Bun şi de oameni iubitor."

(de la sfârşitul rugăciunilor dimineţii)

 

 

Pentru că gluma-i glumă, şi o putem gusta şi noi, dar nu se poate glumi cu orice:

 

http://catavencu.ro/ips_teodosie_mare_pacat_da_dar_se_iarta-7773.html

 

Cu cele ale Duhului Sfânt, în niciun caz!............ Că asta, chiar nu se iartă! 





Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article