Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Pocainta

  Raspunsuri
Literatura & Religie


Pocăinţa





„Se aseamănă pocăinţa adusă omului de Dumnezeu, cu ceea ce face mama cu pruncul, care îl loveşte încetişor, ca să-l atragă spre sânul ei, îmbiindu-l cu laptele ei. Pocăinţa e prezentată mereu ca un dar venit omului de la Dumnezeu. În pocăinţă e Dumnezeu Însuşi ca o mamă ce ne îmbie cu laptele ei răcoritor, ca să creştem în unire cu El." (Avva Isaia Pustnicul)


„Pe măsura pocăinţei sale, orice om va regăsi îndrăzneala şi familiaritatea cu Dumnezeu, şi aceasta în chip conştient şi limpede, şi va vorbi cu El faţă către față ca un prieten către alt prieten, şi-L va vedea curat cu ochii minţii. Deci cei care după botez n-au în toată certitudinea o astfel de intimitate şi îndrăzneală, să se plece asupra conştiinţei lor, şi vor vedea că au nesocotit în parte sau în întregime făgăduinţele de la botez. Cine Îl iubeşte şi păzeşte poruncile Lui are şi dorinţa de a-L vedea."
(Sfântul Simeon Noul Teolog)


„Păcătosul care se întoarce la Dumnezeu, simte înainte de toate nevoia de a invoca mila şi ajutorul Lui. Înţelege că singur e neputincios să se apropie de El. Implorarea (ikesia) e începutul, dar şi întregul mers al omului spre pocăinţă şi mântuire. (P. Nellas)


„Puterea pocăinţei este întemeiată pe puterea lui Dumnezeu: Doctorul este Atotputernic, şi doctoria dată de El e atotputernică. El făgăduieşte tămăduirea oricărei boli a păcatului. Ce înseamnă a te pocăi? A-ţi da seama de păcatele tale, a te mâhni pentru ele, a le părăsi şi a nu te mai întoarce la ele.

Nu-ţi spune întru deznădejdea şi împuţinarea ta sufletească: Am căzut în păcate grele, am dobândit deprinderi păcătoase de multă vreme prin viaţa mea păcătoasă, cu timpul ele s-au prefăcut în a doua fire, îmi fac pocăinţa cu neputinţă! Aceste cugete ți le insuflă vrăjmaşul tău. El ştie puterea pocăinţei, se teme că pocăinţa te va scoate de sub puterea lui şi se străduieşte să te rupă de pocăinţă, punând o neputinţă născocită de el pe seama doctoriei atotputernice a lui Dumnezeu. Cel ce a rânduit pocăința e Făcătorul tău, Cel ce te-a zidit din nimic. Cu atât îi va fi mai uşor să te rezidească.

Pentru păcătoşi anume S-a înomenit Hristos, la suferinţele lor a căutat El cu nepătrunsă milă (Iezechiel 18, 21, 22).

De ce pieriţi, creştinilor, cu moarte veşnică din pricina păcatelor voastre? De ce se umple de voi iadul, ca şi cum n-ar fi fost rânduită în Biserica lui Hristos atotputernica pocăinţă? Dacă ai dobândit deprindere cu păcatul, mărturiseşte-te des şi degrabă vei fi slobozit din robia lui, cu uşurinţă şi bucurie vei urma lui Hristos. Cel care îşi trădează iar şi iar prietenii, va fi vrăjmăşit de ei, aceştia se vor depărta de la el, de la cel ce-şi mărturiseşte păcatele, acestea se depărtează, fiindcă ele se întemeiază şi se întăresc pe trufia firii căzute, nesuferind să fie date în vileag şi ruşinate."
(Sfântul Ignatie Briancianinov)


"Din nefericire, totdeauna avem în vedere ce dorim să ne facă ceilalţi nouă. Cei mai mulţi socotesc că ceilalţi trebuie să-i iubească, ceilalţi trebuie să-i îngăduie, ceilalţi trebuie să-i preţuiască. Este total greşit! Trebuie să ne avem în vedere pe noi. Trebuie să începem cu noi înşine, indiferent cine este celălalt. Noi suntem datori să-l iubim pe celălalt, să-l îngăduim pe celălalt, să-l iertăm pe celălalt, să-l slujim pe celălalt, să-l ajutăm pe celălalt. Aşa cum spune Hristos, trebuie să-l iubim pe celălalt aşa cum ne iubim pe noi înşine, să ne pese şi să ne îngrijim de el ca de noi înşine (Matei 22, 39).

Trebuie, aşadar, să începem cu noi înşine! În ziua de astăzi, cel care vorbeşte despre iubire, presupune că el este în ordine şi se îngrijorează pentru ceilalţi. El are iubire, are de toate. Crede cu tărie aceasta. Nimeni nu se gândeşte că oricât de bună este părerea pe care o are despre sine, lucrurile nu stau întocmai aşa. Poate să nu fie atât de bun pe cât se crede, atât de înţelegător pe cât se socoteşte, atât de iertător şi de îngăduitor cu ceilalţi, atât de iubitor faţă de ceilalţi. Cu cât caută mai mult iubirea şi înţelegerea din partea celorlalţi, cu atât mai mult nu ştie ce înseamnă iubirea, ce înseamnă smerenia, ce înseamnă jertfa, ce înseamnă relaţia cu Dumnezeu.(...)

Cel care Îl află pe Dumnezeu cugetă altfel. Va vedea adevărul înlăuntrul său şi îşi va privi propria stare. Va descoperi că problema este propria sa persoană. El este cel care nu are iubire, care nu are înţelegere, care nu are duh de jertfă."

(Arhim. Simeon Kraiopoulos) 

 

Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article