Din Icoanele tacute

Din Icoanele tăcute

Din Icoanele vorbinde

Ies cuvinte nerostite

Nimănui neauzite.

Iar stau singure-n perete,

Colo-n cuiele corecte,

Oglindind o veşnicie

Abia-ntrezărită, vie.

Noaptea tac, ziua vorbesc,

Ele spun pe înţeles:

Lumea asta-i trecătoare,

Este loc pentru mai mare.

Totuşi, ele par tăcute

Atunci când omu-ngenunche,

Căutând cu dor la ele,

Un răspuns la toate cele.

Tu, de vrei să îţi vorbească,

E uşor: ai mintea trează.





Autor: Prof. Religie Mirela Șova