Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Florii

Florii

 



Ce schimbător e omul şi cât de fluşturatic,

Minunea nu-i ajunge, tot vrea mai mult, mai mult,

Când Domnul înviat-a pe Lazăr din mormânt,

L-a aclamat... Dar Domnul tot trist şi singuratic...

 

Venind pe drumul care avea să fie ultim,

Iisus era călare pe mânzul de asin,

El, Regele făpturii, prea paşnic şi senin,

Vedea moartea aproape, colo-n Ierusalim.

 

Părea o zi frumoasă şi-atât de-mbietoare,

Uralele se-nalţă la cer, dar Domnul Sfânt,

Nici nu le bagă-n seamă, nu spune vreun cuvânt,

Cu rămurele-n mână, mulţimea strigă tare.

 

- Osana, Îi grăiră Fiului lui David,

Ai cărui Sfinţi Apostoli nu înţeleg misterul,

Se bucură copiii, se bucură şi cerul,

Iar El zăreşte Crucea, departe strălucind.

 

Cei care strigă astăzi, în ziua de Florii,

Mai tare or să strige în ziua Răstignirii,

C-aşa e şi acuma, îi place omenirii

Să fie-ntărâtată fără a mai gândi.

 

De ce e trist Stăpânul? Nu pentru moartea Sa

Care o să-L încerce, spre-a lumii mântuire,

Ci tocmai că aceea ce-şi spune omenire

E prea fără de minte, prea lesne a urma

Pe-acela care ştie cel mai frumos minţire.

Când lauri te-ncunună, gândeşte-te la El:
Azi, Rege pentru lume; apoi, jertfit ca Miel.




Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article