Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Povestea farfuriei fermecate

Povestea farfuriei fermecate

 



 

- Astăzi îţi fac napolitane, în timp ce-ţi voi spune povestea... Farfuriei fermecate.

 

A fost o dată... o farfurie obişnuită. Fusese făcută la o fabrică de porţelan, albă, cu margine smălţuită, albastră. Frumoasă farfurie, ca şi alte o mie de farfurii, la fel, la fel. Păreau gemene. Aşa credea şi farfuria noastră, că nu va avea nicio problemă în viaţă, că va fi folosită pur şi simplu pentru a se servi în ea mâncare..., că o gospodină grijulie o va spăla cântând şi nu o va sparge... etc., ca şi pe suratele ei farfurii de fabrică.

Dar... fiindcă nu degeaba e o poveste aici, nu s-a întâmplat după gândul... farfuriei. Suratele ei păreau normale, dar ea avea o altă misiune.


A fost şi ea împachetată, dusă la un magazin şi cumpărată de o familie, la set. Aştepta cu mare emoţie prima utilizare. În fine, într-o seară, a fost despachetată şi pusă pe masă, lângă domnul Şerveţel, doamna Lingură, domnul Cuţit şi doamna Furculiţă. Mai erau pe-acolo domnul Pahar, bătrâna doamnă Solniţă, domnişoara Scobitoare şi domnişoara Linguriţă. Alte surori, farfurii, aşteptau pe masă. Veni şi mâncarea. Veniră şi invitaţii...

Gălăgie, vorbe, veselie. Farfuria noastră era aşezată în faţa unei fetiţe. Gazda începu să servească. În fiecare farfurie punea câte ceva. Dar când a ajuns la farfuria noastră... din senin, aceasta începu să strănute, să fornăie, să se clatine, vărsând conţinutul de mâncare pe masă...

Mare supărare! Gazda nu înţelegea ce se petrece, cum poate fi o farfurie nărăvaşă! Mai încercă o dată să pună mâncare în ea, dar la fel. Farfuria însăşi nu ştia ce a apucat-o, căci nu voia să-i supere pe stăpâni cu ceva.


Pentru a se putea continua masa, farfuria fermecată a fost dusă la bucătărie, unde era cât pe ce să fie spartă, de ciudă. Dar nu, nu s-a spart. După spălare, a zăcut mai multe săptămâni într-un dulap întunecos, singură, izolată. O farfurie obraznică la închisoare. Iar stăpânii nu au putut înţelege ce se petrece cu acest... obiect buclucaş.

După o vreme, povestind stăpânii despre farfuria lor unor alţi invitaţi, aceştia au dorit să o vadă şi să o probeze, că era lucru de mirare. Acelaşi rezultat! Farfuria a fornăit, a pufnit, s-a clătinat şi a vărsat totul pe masă! Dar de data aceasta, nimeni nu a mai izolat-o, ci vizitatorii, extrem de curioşi, au cerut gazdei să le dea farfuria lor, să cerceteze cum de poate face aşa ceva şi dacă nu există leac pentru ea.

- Dacă v-o însănătoşim, promiseră ei, v-o aducem înapoi, ca să aveţi setul complet. Dacă nu..., tot v-o aducem, după ce ne dumirim ce are!


Aşa că farfuria fu dusă... la doctor. De fapt, nu există un doctor pentru farfurii..., deci nu fu dusă nicăieri, glumeam. Noii stăpâni încercară să pună fel şi fel de bucate pe farfurie. De fiecare dată, aceeaşi reacţie: strănut, vărsarea mâncării... Chiar şi farfuria era tristă. Ce-i lipsea? Toate suratele ei erau aşa cuminţi pe masă... Le invidia.

Încercară să pună pe ea chiar şi mâncare pentru câine. Degeaba. Nimic nu-i era farfuriei pe plac, împotriva voinţei ei.

Până la urmă şi noii stăpâni abandonară ideea de a afla ce are farfuria şi o lăsară uitată într-un dulap. Din nou la închisoare.


Dar într-o bună zi, băiatul stăpânilor fu trimis să ducă o farfurie cu mâncare la vecina bolnavă, care nu se putea da jos din pat. Băiatul, din nebăgare de seamă, puse mâncarea pentru vecină pe ... farfuria uitată. De data aceasta, prin minune, farfuria nu mai strănută, nu mai avu nimic. Mâncarea fu dusă în mod absolut normal. Întorcându-se cu farfuria goală, părinţii observară şi se mirară.

- Cum? Farfuria s-a vindecat singură? Incredibil... Chiar incredibil... Hai s-o testăm!

Şi o testară... zadarnic. Din nou, când au vrut să pună mâncare în ea, a început să se clatine şi a vărsat-o.

- Spune, fiule, ce ai făcut de ai liniştit-o? îl întrebară părinţii.

- Nimic, mami, nimic, tati. Am pus mâncare în ea şi am dus-o vecinei. Atât.

Iarăşi nedumerire. De ce să rabde farfuria mâncarea pentru vecina şi pentru ei nu?


Până la urmă, traseră o concluzie. Farfuria nu primea decât mâncarea de dăruit. Altfel nu. Fiind foarte curioşi din fire, noii stăpâni ai farfuriei merseră până la fabrică şi întrebară dacă li s-a mai întâmplat să primească reclamaţii pentru farfurii... nărăvaşe. Supraveghetorul lucrătorilor îi chemă discret la el în birou şi le zise în şoaptă că se întâmplă să primească asemenea reclamaţii, cam o dată pe an, dar că niciodată nu au aflat cauza „defecţiunii".

- Credeţi-ne, noi le facem pe toate la fel. Acelaşi material. Dar... în mod misterios, câte una e aşa, mai deosebită. Nu primeşte mâncare. Nu i-am dat de capăt până acum. Aţi găsit dumneavoastră vreo soluţie? îi întrebă acesta.

- O soluţie foarte clară, nu. Dar, dacă vrem să ducem cuiva de mâncare, atunci primeşte. Altfel nu.

- Vom analiza, vă mulţumim pentru indiciu. Înseamnă că lucrătorii se implică prea mult când lucrează, de iese aşa. Noi nu vrem să facem farfurii cu inimă, în niciun caz. Ci neutre. Vom remedia problema. Doriţi să ne-o lăsaţi pe aceasta şi să luaţi una obişnuită? Chiar v-am ruga. Noi mai avem farfurii nărăvaşe, le ţinem într-un depozit secret. Au fost returnate de proprietari şi au primit în schimb unele obişnuite.

- Mulţumim, dar farfuria aceasta nu ne aparţine. Mai mult, dacă aţi vrea, din contră, ne-am dori şi noi o farfurie din depozitul dumneavoastră. V-o plătim! E bună la casa omului...

- Cum, vă doriţi farfurii care nu vă aduc decât pagubă? Sigur, vă pot oferi chiar şi mai multe, sunt gratuite. Noi nu avem ce face cu ele. Le-am studiat, în zadar. Poftiţi, vă dau un set complet, de 12. Imediat vi le ambalez. Dar vă rog să nu faceţi nicio plângere scrisă. Şefii mei sunt destul de supăraţi de existenţa farfuriilor care nu corespund cererii cumpărătorilor.

- Desigur că nu vom face nicio plângere. Poate chiar nu e rău că apar şi asemenea farfurii..., ca un îndemn să mai dăm şi de pomană, încheiară noii stăpâni, primind un set complet de 12 farfurii buclucaşe.


Iar povestea se termină aşa: aceşti noi stăpâni au returnat farfuria noastră fermecată primilor ei stăpâni, spunându-le şi secretul de a o putea folosi fără probleme, iar ei au rămas cu setul complet, găsind des prilej să-l folosească.

Şi aşa, farfuria noastră a fost mulţumită şi fericită că poate fi şi ea folositoare, iar producătorii de farfurii de la acea fabrică s-au trezit în timp cu cerere ... de farfurii buclucaşe, încât nu mai ştiau de unde şi cum să facă rost de ele! Soluţia a fost să angajeze numai personal care se implică în ceea ce face, ca să se poată produce farfurii cu inimă!

Deci, oameni buni, verificaţi, nu cumva aveţi în dulap o farfurie uitată, care ... se înrudeşte cu farfuriile buclucaşe?

 

Iar prăjitura - napolitană e gata. Foi de napolitană umplute cu cremă (de la Petronela): 

 

 


Spre povești originale (creație Mirela Șova), dați click aici.
Spre povești clasice repovestite, dați
click aici.


 

  Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article