Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Postul Mare - Treapta XXXIV

Postul Mare - Treapta XXXIV - E gata să ne ierte!

 



Maica Taisia: Când omul ia seama la sine, orice abatere, cât de mică, cu voie ori fără de voie, trage sufletul în jos şi-i năruie pacea. (vorbesc, fireşte, din experienţă) Pierzându-şi pacea, se iscă, fireşte, tulburare, împrăştiere, nemulţumire. Ah, cât de greu îi este sufletului! Ce anevoie îşi recapătă liniştea!


Părintele Ioan de Kronştadt: În astfel de momente este neapărată nevoie de căinţă, căinţă neîntârziată! „Striga-va către mine şi-l voi auzi!" (Psalm 90, 15) Domnul ştie că suntem slabi. E gata să ne ierte orice dacă ne pare rău şi dacă ne cerem iertare. Totul e să nu ne împietrim inima, să nu şovăim cu gândul la păcatul făcut, ci să ne căim fără întârziere, aducându-ne aminte de milostivirea lui Dumnezeu. Atunci nu confuzie, nu împrăştiere se va isca, ci întristare a inimii şi umilinţă, iar Dumnezeu pe acestea nu le dispreţuieşte. (Psalm 50, 17)


(din „Să ne rugăm opt zile cu Sfântul Ioan de Kronstadt", Preot Constantin Necula)

 


Bucuria florilor de untişor în soare.

Doamne, înăuntrul meu de ce doare, oare?

Magnolii imense se bat cu lumina.

Natura când cântă, de ce mi-i străină?

Verdeaţa plăpândă îmbie la viaţă.

Atunci ce-mi lipseşte, de nu-s dimineaţă?

Brânduşe-n oranjuri se bucură-n grabă.

Când totul zâmbeşte, numai eu sunt oarbă?

Cotloane de rai au ţâşnit - pomi în floare.

Iar sufletul plânge spre-o nouă născare.

De n-ai fi Tu, Doamne, s-alini întristarea,

Degeaba-nfloreşte şi pomul, şi floarea. 




Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article