Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Sa invatam din rugaciuni (la vreme de galceava lumeasca)

Să învăţăm din rugăciuni
(la vreme de gâlceavă lumească)

 




La sfârşitul Acatistului Sfântului Nicolae (recomandat spre citire, în cărţile de rugăciuni, în fiecare zi de joi a săptămânii), este cuprinsă următoarea rugăciune:


„O, preabunule Părinte Nicolae, păstorul şi învăţătorul celor ce aleargă cu credinţă către a ta folosire şi cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguieşte degrab a le ajuta; izbăveşte turma lui Hristos de lupii cei ce o răpesc pe ea, şi toate părţile creştineşti le îngrădeşte şi le păzeşte prin sfintele tale rugăciuni de gâlcevile lumeşti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie şi de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală şi de moarte grabnică; şi precum ai miluit pe cei trei bărbaţi ce şedeau în temniţă, şi i-ai izbăvit pe ei de mânia împăratului şi de tăierea săbiei, aşa mă miluieşte şi pe mine, cel ce cu mintea, cu cuvântul şi cu lucrul sunt întru întunericul păcatelor; şi mă izbăveşte de mânia lui Dumnezeu şi de munca cea veşnică ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila şi cu harul lui Hristos, Dumnezeu să-mi dea viaţă lină şi fără de păcat, ca să vieţuiesc în veacul acesta, şi de partea de-a stânga să mă izbăvesc, şi de partea de-a dreapta, împreună cu toţi sfinţii, să mă învrednicesc. Amin."


Există şi alte rugăciuni asemănătoare, în tradiţia Bisericii noastre. Adică, rugăciuni în care cerem mila şi ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Sale şi al Sfinţilor, pentru ferirea lumii de cele rele, între care pe primul loc se află „lupii" care atacă credinţa (în speţă, ereziile şi profeţii mincinoşi), apoi gâlceava - care indică lipsa dragostei creştine şi abia apoi toate celelalte (calamităţile de tot felul şi moartea pe nepregătite). Foarte folositoare rugăciuni!

Ele ne învaţă, în plus, în partea a doua a lor... şi felul în care trebuie să „protestăm" în faţa necazurilor din lume: prin ieşirea noastră, personală, din păcatul propriu. Prin asumarea vinei noastre, nu prin „arătarea cu degetul" spre „vinovaţi". Şi anume, în cazul concret al rugăciunii de mai sus, după ce solicităm Sfântului izbăvirea creştinilor  de adevăratele mari necazuri din lume, urmează partea în care cerem scăparea noastră din temniţa păcatelor... Oare întâmplător?


Creştinul nu e chemat, oare, să recunoască în primul rând întunericul din el însuşi, nu pe cel din afara lui? (Iar luminat fiind el, prin harul dumnezeiesc, să lumineze şi în lume, cu toată viaţa sa?)

Creştinul nu e chemat, oare, să recunoască în primul rând întunericul din el însuşi, nu pe cel din afara lui? (Iar luminat fiind el, prin harul dumnezeiesc, să lumineze şi în lume, cu toată viaţa sa?)

Creştinul nu e chemat, oare, să recunoască în primul rând întunericul din el însuşi, nu pe cel din afara lui? (Iar luminat fiind el, prin harul dumnezeiesc, să lumineze şi în lume, cu toată viaţa sa?)


Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article