Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

De ce e condamnat? - Silvia Moian

DE CE E CONDAMNAT?
by Silvia Moian

 

Ierusalimul e luminat şi s-a trezit,

În razele unui trist răsărit.                                                  

Nu adie vântul, zarea e senină,

Natura pare liniştită

Dar păsările ciripesc a jale.

Bătrânii arbori sicomori crengile-şi îndoaie.

Pe străduţele pustii şi liniştite,

Pătrunde zgomotul din ce în ce mai tare.

Apoi mai clar se aud cuvinte ce cer

- La moarte, la moarte !

Apoi batjocură şi râsete.

 

Pe strada ce duce către poarta mare,

Mulţimea se îmbulzeşte să vadă fiecare,

Pe osânditul strâns legat

Ce în batjocură e dus spre Golgota.

El merge încet, supus,

Ducându-şi crucea mare ce atârnă greu.

Priviţi-l, El este Dumnezeu.

Dar făptura Sa divină, e de nerecunoscut.

Oamenii au distrus frumosul chip blând şi sfânt.

Pielea e ruptă, plină de sânge roşu.

Părul smuls, faţa e vânătă, umflată

De pumnii călăilor necredincioşi.

 

- Bătrâne templule din Ierusalim!

Pe lespedea de piatră,

Picură sânge scump, nevinovat.

Tânărul acesta e Împăratul lumii.

Dar de ce e condamnat?

Pentru că a vindecat doar cu cuvântul

Leproşi, orbi, gârbovi, îndrăciţi.

Pentru că a umblat desculţ prin praf şi pietre

Căutând pe cei străini, neştiutori, nefericiţi.

Fiindcă a înviat pe Lazăr

Smulgându-l iadului biruitor?

Sau pentru că haina şi faţa

I s-au schimbat, umplându-se de strălucire

În muntele Tabor.

Sau fiindcă a intrat atâta de umil,

Călare pe mânză de asin,

Pe poarta ta de aur

Bătrânule Ierusalim?

 

O, minte omenească, de poţi tu înţelege

Divina înţelepciune şi dragoste dumnezeiască,

Priveşte chinul Lui, din milă pentru noi

Şi roagă-te Stăpânului, să aibă îndurare,

Că pentru tine, jertfa Lui e mare.

 - Scump Iisus, pielea ţi-e zdrobită,

Biciurile noduroase se înteţesc,

Cu puterea Ta biciuieşte

Toate duhurile necurate ce ne ispitesc.

Cu pumnale de fier

Te lovesc iudeii peste faţă, peste gură.

Scapă-ne şi pe noi,

De vorbele murdare şi de hulă.

 

Cu multă răbdare suferi

Să-Ți smulgă părul şi barba

Şi ochii în batjocură să-ţi lege.

Iartă-ne, Milostive, mândria,

Cleveteala şi orice fărădelege.

Ai suferit pe cap coroană,

Cu spini ce până la creier ţi-au pătruns.

Arde şi spinii fărădelegilor noastre cu puterea Ta,

Că anii în păcate ni s-au scurs.

Câtă răbdare ai avut,

Să-i laşi să Te îmbrace în roşia hlamidă

Şi-n mâna Ta cea sfântă, trestie să-ţi pună.

Dezbracă-ne, Iisuse, de patimile

Ce vor să ne răpună.

Şi cu trestia loveşte,

Toate duhurile necurate

Şi de iad ne mântuieşte.

Tu, care ai dus crucea cea mai grea

Cu atâta răbdare şi bărbăţie,

Fă ca să ducem şi noi crucea vieţii

Şi să mergem numai pe calea mântuirii.


Vă reamintim că Silvia Moian este câștigătorul primei ediții a concursului de poezie
DORURI LA RĂSĂRIT!

Partager cet article

Commenter cet article