Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Postul Mare - Treapta V

Postul Mare - Treapta V




„Scara pe care a văzut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare şi a înălţării gândului; deci, de voieşti să vieţuieşti cu lucrarea şi cu cunoştinţa şi cu înălţarea gândului, înnoieşte-te."

„Priveghează, suflete al meu, şi te fă deosebit, ca cel mare între patriarhi; ca să dobândeşti fapta cu gândirea cea înaltă; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu, să ajungi în norul cel neapus cu gândirea, şi să te faci neguţător de lucruri mari."

„De a fost acela (Iov) drept şi fără prihană mai mult decât toţi, şi n-a scăpat de cursele şi vicleşugurile înșelătorului, dar tu fiind iubitor de păcate, ticăloase suflete, ce vei face de se va întâmpla să vină asupra ta ceva din cele negândite?

Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, peste tot m-am rănit; dar ca un doctor, Hristoase, amândouă prin pocăinţă mi le tămăduieşte. Spală-le, curăţeşte-le, Mântuitorul meu, arată-le mai curate decât zăpada."

(din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul)

 


Tu, Cel ce le ştii toate, fiindu-ne aproape,

Primeşte-ne dorirea ce-n suflet ne încape:

Să nu ne laşi vreodată pradă întunecării,

Nădejdea-ne nu piară în groapa disperării!

 

De-am şi greşit în viaţă mai mult decât toţi alţii,

Tu iartă-mă întruna, aşa cum iartă taţii...

Tu eşti Desăvârşirea, eu doar tânjesc spre Tine,

Învaţă-mă păşirea pe calea de Lumină!

 

De-asemeni, mă învaţă cum să iert ce îmi pare

Că mi-a greşit „de moarte" oricine, orişicare,

Să nu spun „Tatăl nostru" fără dram de iubire,

Tu toate poţi. Deci, Doamne, începe-acum cu mine

Lucrarea curăţirii prin har în dăruire... !

 


Despre EEE (encombrement, éparpillement, énervement) sau: supraaglomerare, împrăştiere, enervare - duşmanul modern!


„Supraaglomeratul, împrăştiatul, enervatul nu are timp să se minuneze. El se plânge: N-am timp, nu am timp! Dar nu ai timp să faci ce? Ca să ai sau ca să fii? Ca să produci sau ca să trăieşti? Ca să asculţi de o nevoie sau ca să răspunzi unei dorinţe?

Supraaglomeratul, împrăştiatul, enervatul este o fiinţă umană ispitită de regresiune. El vrea să fie satisfăcut imediat. El nu mai are timp să se minuneze şi să-şi urmeze adevărata dorinţă, dorinţa care-l conduce spre iubire. Îmi reamintesc nişte fraze care-mi cântă în minte ca un refren popular:

Pe vremuri, aveai timp să-ţi faci timp.

Acum, omul aleargă tot timpul după timp.

Nu mai are timp să-şi piardă timpul

Şi totuşi ajunge la timp acolo unde îl aşteaptă moartea...

Ce paradox! Cei ce ştiu să piardă timp cu cele ale inimii au, tot ei, un uimitor randament în activitatea lor. Acum îndrăznesc să mărturisesc următoarea experienţă: Cum se face că cel care se roagă are randament sporit în toate direcţiile? Când mă rog cu intensitate dimineaţa, ziua este marcată de un uimitor spor, superior celui din zilele în care mă rog mai puţin. Este o taină aici. Poate pentru că este o chestiune de iubire, rugăciunea e unul din secretele luptei împotriva vrăjmaşului supraaglomerării, împrăştierii, enervării. Ascultați ce spune Max Picard:

Iubirea e o chestiune de timp.

Cei ce se iubesc au întotdeauna timp unul pentru celălalt.

Şi pentru că este Iubire,

Dumnezeu S-a făcut timp."

(Părintele Amédée Hallier, în „Monahul şi Psihiatrul", Asociaţia filantropică medicală creştină CHRISTIANA, 1997) 



Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article