Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Cuvant despre A Doua Venire - Pr. Dumitru Staniloae

Cuvânt despre A Doua Venire - Pr. Dumitru Stăniloae

 



O condiţie a progresului în bine, care poate fi însă şi o pricină a ultimei trepte de egoism şi a dezordinii, este înmulţirea oamenilor. Prin chipul Fiului Său, care s-a făcut om şi s-a jertfit pentru oameni, Dumnezeu ne supune, prin acest fapt, în forma cea mai acută şi mai presantă, la proba iubirii de oameni.

Prin înmulţirea oamenilor ne sileşte sau să creştem la suprema capacitate de iubire şi de jertfă, de înfrânare şi de răbdare, sau să cădem în suprema împietrire, nepăsare şi perpetuă ură. Când oamenii erau mai rari, nu erau atât de categoric provocaţi nici la decizia iubirii, a unei iubiri practice, nu teoretice, nici la a urii. Problema repartiţiei bunurilor era uşoară. Fiecare avea cu ce trăi şi unii se puteau bucura nestingherit de latifundiile lor.

Din ce trece timpul, feţele semenilor se înghesuie tot mai mult în privirea noastră, silindu-ne atât la atitudini categorice de iubire sau de aversiune, cât şi la trebuinţa de a împărţi benevol sau silit bucata noastră de pâine cu ei.

(...)

De deciziunea radicală a omenirii pentru sau contra lui Hristos, ca supremă valorificare a feţei umane a semenului, atârnă continuarea sau sfârşitul existenţei ei. Deci, nu omenirea de la sine este acea care provoacă sfârşitul lumii, ci răspunsul ei la examenul la care e chemată şi îndemnată prin Iisus Hristos şi care devine tot mai presant şi mai pretenţios. Acest examen nu poate fi ocolit. La el trebuie să se răspundă, pozitiv sau negativ. Orice mijloc de a evita examenul sau de-a răspunde altfel decât pozitiv, adică prin dragoste, e considerat un răspuns negativ şi înseamnă totala cădere în moartea spirituală prin uciderea de fraţi, ca cel mai grozav păcat.

(...)

După două mii de ani de când Iisus Hristos a descoperit omenirii, drept cea mai valoroasă realitate, faţa semenului, istoria constată că cea mai mare temă a ei este cea a omului şi a mijloacelor de susţinere a lui în existenţă. Toate doctrinele şi formele noi de Stat reprezintă un efort titanic de a rezolva pozitiv marile probleme ce le pune înmulţirea oamenilor şi susţinerea lor. Cu toate acestea, patimile exclusiviste şi exagerarea pretenţiilor materiale arată că aceste doctrine nu sunt pe calea cea mai dreaptă. Iar persistarea într-o atitudine greşită, într-o problemă atât de mare, poate să aibă urmări atât de catastrofale, încât să facă imposibilă chiar continuarea liniştită a istoriei.

De la o anumită vreme, istoria, de fapt, nu mai poate continua fără adoptarea generală a atitudinii ce rezultă din lumina Întrupării, pentru că temele ce derivă din ea i se pun atât de radical, încât nu le mai poate ocoli, ci trebuie să ia o atitudine pro sau contra.

(...)

Dar, oricum ar fi starea la care ar ajunge omenirea îndeobște la sfârşitul istoriei, pe baza deciziunii sale în legătură cu temele ce i le pune Revelaţiunea şi realitatea, fapt e că atunci se va produce o intervenţie a lui Iisus Hristos, prin care „diavolul va fi aruncat în iezerul cel de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul cel mincinos şi vor fi chinuiţi ziua şi noaptea în vecii vecilor." (Apocalipsă 20, 10)

Voia satanică va fi scoasă adică din comunitatea omenească. Cei drepţi nu vor mai avea de suportat tot ceea ce pune la cale această voie. Ei vor fi biruit, împreună cu Hristos, atât de total asupra puterii satanice, încât ea va fi deplin şi definitiv alungată de la ei şi închisă în iezerul de foc. Această prăbuşire a puterii satanice va coincide cu revelarea deplină a dumnezeirii lui Iisus Hristos la a doua venire a Sa. Atunci El nu va mai veni ascuns întru smerenie şi răbdare omenească, ci întru arătarea neîndoielnică a puterii Sale dumnezeieşti. Timpul de decizie liberă pentru sau contra Lui a trecut. Prima dată venise ascuns în smerenie, pentru a nu sili prin măreţia constrângătoare a dumnezeirii descoperite pe nimeni să-L admită. Dar după ce toţi se vor fi decis în istorie şi însăşi istoria în general - care prin aceasta devine inutilă sau imposibilă - pentru sau contra Lui, va veni descoperit şi arătarea Lui va fi izbitură de fulger pentru cei ce-şi vor da seama că n-au fost în adevăr.

Arătarea Lui va fi osânda lor şi încoronarea celor ce au crezut. Prăbuşirea celor necredincioşi va însemna însă şi prăbuşirea Satanei, care-şi va vedea tot curajul său şi al aderenţilor săi de-a mai lucra pentru ţinta lor, desfiinţat.

(...)

Când progresul drepţilor în capacitatea de comuniune cu Dumnezeu, cu semenii şi cu creaţiunea va fi ajuns, prin influenţa lui Iisus Hristos, la gradul maxim posibil în viaţa pământească, atunci Iisus se va arăta împreună cu toţi cei capabili de comuniune, desăvârşind comuniunea tuturor din toate timpurile şi schimbând chipul lumii actuale pe măsura acestei comuniuni desăvârşite.

(selectate și extrase din "Iisus Hristos sau restaurarea omului", Pr. Dumitru Stăniloae, 1993, Editura Omniscop, ediția a doua)

Vezi și articolele din Ziarul Lumina:
Sfârșitul lumii... ca-n filme
Judecata după fapte (la Evanghelia Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți)
Sfârșitul? Cum o vrea Dumnezeu! (cuvinte ale părinților Teofil Părăian și Arsenie Papacioc)

 

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article