Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Dans de unul singur - marturie si indemn, Frank Schaeffer

Frank Schaeffer
„Dans de unul singur. Căutarea credinţei ortodoxe în era falsei religii"

Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2006

 

 

După convertire...
Mărturie


Cartea "Dans de unul singur. Căutarea credinței ortodoxe în era falsei religii" a apărut cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, fiind recomandată în „Cuvântul înainte" de Methodios, Episcop de Boston. Este o traducere din limba engleză, ediţia princeps fiind în 1994.

„Sunt scriitor şi regizor de film, nu istoric sau teolog. N-am angajaţi care lucrează în cercetare pentru mine. Nu sunt savant. Această carte îşi propune să descrie o călătorie dinspre protestantism spre Biserica ortodoxă, nicidecum să fie o lucrare de istorie, teologie sau de cercetare ştiinţifică", mărturiseşte autorul încă de la începutul cărţii.

Cu toate acestea, cartea este atent documentată, verificată de mitropolitul Methodius, de mai mulţi preoţi, profesori şi de soţia scriitorului, înainte de a fi dată spre publicare, pentru a fi o mărturie autentică despre ce înseamnă protestantism versus ortodoxie.


Fiind american, autorul prezintă o radiografie a vieţii spirituale americane, cu toate urmările defavorabile pe care le-au adus diferitele facţiuni protestante acesteia:

„Pluralismul avea să vatăme pe mulţi oameni religioşi. Pentru cei educaţi, doar politica este sacrosanctă. Religia este acum privită ca un fel de Cenuşăreasă a politicii. Cultura a depăşit protestantismul. Izolaţi, cu bibliile lor şi cu interpretările lor subiective ale Scripturilor, fără niciun fundament moral trainic în care să-şi legitimeze ideile şi pretenţiile, protestanţii şi-au pregătit astfel demisia, tăgăduind ideea unui transcendent şi a sacramentelor absolute. Denominaţiunile protestante şi-au pierdut relevanţa în cultura căreia s-au substituit."

Este absolut uimitoare puterea de pătrundere a autorului, care vede în adâncurile unei societăţi nemulţumite de propria bunăstare şi de propria alegere..., de propria gândire (limitată la unele prejudecăţi, de obicei) şi de propria închinare.

„Spiritualitatea s-a privatizat şi ea în mare măsură şi a fost alungată din forul public până într-acolo, încât acum ni se pare normal să te pretinzi spiritual şi în acelaşi timp să trăieşti după reguli exclusiv materialist-hedoniste."

 

Simţind nevoia unor precizări istorice, atât cu referire la Istoria Bisericească, dar şi la istoricul american, F. Schaeffer aminteşte de marea schismă şi de reforma protestantă, prezentându-le în esenţa lor, după mai multe studii şi cercetări personale. „În Occidentul augustinian s-a adăugat dogmă după dogmă, dintr-o încercare aproape ştiinţifică de a defini, de a-L categorisi şi chiar de a-L explica pe Dumnezeu. În Răsărit, ispita de a folosi raţiunea pentru a încerca să explici inexplicabilul a fost ocolită."

 

Comentând un citat din scrierile lui Martin Luther, despre predestinaţie (despre faptul că omul nu ar fi liber să aleagă între bine şi rău...), autorul precizează: „Poziţia lutherană este fără echivoc: degradează fiinţa umană până la nivelul unei vite şi contrazice Sfânta Tradiţie şi Scriptura, sfindând experienţa omului care este pusă zilnic să aleagă între bine şi rău. Este totodată contradictorie: condamnă păcatul şi totuşi afirmă că omul nu este liber pentru a alege să se opună păcatului. Uneori această contradicţie avea să ducă la o dureroasă lipsă de logică."

 

După o prezentare a efectelor marii schisme şi apoi a urmărilor protestantismului în general (şi în lumea americană, în special), următoarea jumătate a cărţii autorul o dedică prezentării Bisericii istorice, adică a Ortodoxiei. „Trăsătura dominantă, distinctă, a Bisericii istorice este neschimbarea ei, continuitatea ei, consecvenţa ei de veacuri şi succesiunea ei apostolică." (citându-l şi pe Evanghelistul Matei, 16, 13-20)

 

Din când în când, F. Schaeffer prezintă şi date personale, privind modul în care a receptat ortodoxia. Însă nu face des acest lucru, străduindu-se ca în demersul său să fie cât mai obiectiv, logic, însoţit de variate trimiteri şi citate. Aceasta pentru a nu prezenta Ortodoxia ca pe o simplă opţiune personală, între atâtea religii ale lumii, ci ca pe Biserica istorică, păstrătoare a Adevărului.

„Ca proaspăt convertit la ortodoxie, am găsit Spovedania ruşinoasă şi înspăimântătoare. Şi totuşi, nimic în viaţa mea spirituală nu mi-a fost mai de folos şi nu mi-a dat mai multă pace adevărată decât Spovedania regulată la părintele meu spiritual. Ceea ce a început ca un fel de teroare este acum cea mai mare mângâiere pentru mine, deşi mă apropii în continuare cu frică şi cutremur de Spovedanie."

 

Pentru cititorul care se întreabă ce înseamnă pentru autorul acestei „convertirea", iată un răspuns: „Este oprirea ceasului deşertăciunilor omeneşti. Este distrugerea tiraniei timpului şi ambiţiei, alegând să intrăm în prezentul etern unde Dumnezeu ESTE întotdeauna prezent. (...) Biserica ne învaţă că pentru a ne desăvârşi destinul trebuie să-I slujim lui Dumnezeu. Căci noi nu sălăşluim în El ca egali, ci precum servitorii în casa stăpânului lor."

 

Cu cât se adânceşte să vorbească despre Ortodoxie, autorul începe să transmită bucurie, bucuria pe care o dă Hristos cel înviat. Unul dintre cele mai frumoase capitole ale cărţii este, de altfel, cel intitulat „Bunătate de dragul bunătăţii", în care este citată Omilia la Paşti a Sfântului Ioan Gură de Aur, ca imn al bucuriei creştine.

 

În ultima parte a cărţii, F. Schaeffer caută să precizeze cu grijă problemele pe care le poate întâmpina un proaspăt convertit în Biserica Ortodoxă Americană. Nu într-o manieră deprimantă le prezintă pe acestea, ci:

„...cel care caută adevărul nu se va lăsa smintit de niciuna din imperfecţiunile reale din Biserica Ortodoxă americană de azi. Spre deosebire de omul modern căruia i se pare că lumea îi e datoare cu amabilităţi, împlinire şi favoruri în orice privinţă, căutătorul de adevăr va scotoci după diamantul de mare preţ chiar şi atunci când condiţiile sunt vitrege. De fapt, potrivit Sfinţilor Părinţi, persecuţia - chiar şi atunci când vine din partea altor credincioşi - este un prilej bun de a învăţa smerenia." Autorul observă în amănunt şi cu durere unele scăderi ale anumitor ortodocşi, care duc la dezorientarea tinerilor ortodocşi... (din America...)

„Cel mai grav lucru de care ea (Biserica Ortodoxă din America) poate fi acuzată în momentul de faţă este etnicitatea egocentrică şi uscăciunea în unele părţi, apoi pierderea de timp şi compromiterea reputaţiei sale cerşind favoruri de la politicieni secularizaţi şi de la aşa-zisa mişcare ecumenică."

În plus, el sesizează un fapt real şi, într-adevăr regretabil: şi anume, proaspeţii convertiţi, obişnuiţi cu un fel de a fi entuziast de la religiile de la care au venit (chiar dacă unul greşit direcţionat), se pot lovi în comunităţile ortodoxe de o anumită răceală..., din care entuziasmul vieţii sacramentale a dispărut...

 

„Cred că adevărata chemare adresată creştinilor ortodocşi şi prin generalizare întregii Biserici, începe cu singura schimbare ce contează - schimbarea anevoioasă, lentă a inimilor, a minţilor, a sufletelor, a practicilor noastre de zi cu zi."

„Datorită bucuriei - învaţă Biserica - se cuvine să ocrotim mediul natural şi spiritual în care trăim. Din bucurie se cuvine să ne dedicăm vieţile lui Dumnezeu, să devenim călugări în inimile noastre sau chiar în realitate. Rugăciunea, Postul, iarba verde, balenele, şopârlele, căsătoriile fericite, pruncii nenăscuţi, copiii, lectura unei cărţi bune, plimbările lungi şi hoinare, sărutarea mâinii unui preot sau episcop drag, pictarea unui tablou sau scrierea unui roman sau a unei poezii: toate acestea sunt parte din viaţa sacramentală."

 

O lectură folositoare, care accentuează deschiderea perspectivei spre celălalt - unde se înscrie și proaspătul sau potenţialul convertit, aproapele nostru!



Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article