Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Deschidere spre dialog - indemn (si) pentru profesorii de religie

Publié le 18 Février 2009 par Mirela in Biserica in lume

  Deschidere spre dialog -
îndemn (şi) pentru profesorii de religie

 


Ne aflăm în anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei şi al celorlaltor Sfinţi Capadocieni. În puţine cuvinte, vom spune că acest bărbat minunat şi sfânt, numit „cel Mare", s-a învrednicit de har peste har, fiindu-ne exemplu de urmat, după puteri.


Nu vom cita din cuvintele sale, pentru că şi mai mult a „vorbit" prin viaţa sa: a studiat în Cezareea Capadociei, la Bizanţ şi Atena, ajungând „retor între retori, chiar mai înainte de a se sui pe scaunele sofiștilor, filosof între filosofi, mai înainte de a învăţa dogmele şi rânduielile ce se află în filosofie; în sfârşit, lucrul cel mai mare a fost că toţi îl aveau ca pe un preot al creştinilor, mai înainte de preoţie" (Vieţile Sfinţilor pe Ianuarie).


Iubind foarte mult cunoaşterea celor cereşti, dar şi a celor pământeşti, Sfântul Vasile, ca şi Sfântul Grigorie de Nazianz, urmărea nu numai mântuirea sufletului său, ci şi „ să ajute Bisericii noastre, să dezrădăcineze neghina din grâu, să cureţe şi să lămurească dogmele sfintei credinţe, şi să apere pe credincioşi de năvălirile ereticilor. (...) Întru meşteşugul gramaticii erau neîntrecuţi, ca şi în măsurile ştiinţei poeziei, în mulţimea istoriilor şi frumoasa grăire de cele politice. Iar buna rânduială a retoricii şi frumuseţea vorbirii au ales-o mai mult, şi minciuna au lepădat-o. Filosofia cea adevărată din dogme atât de mult au deprins-o, încât i-au întrecut pe toţi. Tot astfel şi în celelalte ştiinţe s-au deprins, încât au întrecut pe toţi din destul, în aritmetică, în geometrie, în muzică şi în astronomie; încât s-au făcut dascăli şi filosofi desăvârşiţi." (op. cit.)

Făcător de minuni şi luptător împotriva ereziei ariene, Sfântul Vasile s-a smerit întotdeauna, lărgindu-şi inima spre ajutorarea tuturor. Atunci când, în urma unei minuni săvârşite, a provocat uimire şi a primit o mare avere de la împăratul Valens, a folosit-o spre ridicarea de spitale şi spre miluirea săracilor şi neputincioşilor.


În acest context, în care Biserica Ortodoxă Română îl cinsteşte în mod special pe acest Sfânt, cercetător al ştiinţelor vremii spre folosul aproapelui, cităm dintr-un interviu recent postat de Ziarul Lumina, luat domnului Adrian-Nicolae Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte la Ministerul Culturii, din partea privitoare la  profesorii de religie, în rândul cărora ne numărăm şi noi:


«Profesorii de religie trebuie să fie foarte documentaţi ca să poată face faţă, cel puţin întrebărilor care vin din partea elevilor, să fie familiarizaţi cu ceea ce se întâmplă în domeniile ştiinţei. E foarte important ca elevul să nu fie familiarizat cu clişeele ideologice, care-l pot marca pentru totdeauna. El rămâne „formatat" în aceste tipare, nemaiavând acces, după aceea, nici la ştiinţa propriu-zisă. Cred că un profesor adevărat poate să-l ajute pe elev să se deschidă, să-i cultive apetitul spre ceea ce înseamnă informare autentică.

În mediul academic, unele cursuri ar fi binevenite, inclusiv în facultăţile bazate pe ştiinţă. Nu cred că ar fi rău să existe un curs opţional, facultativ, în care să fie prezentate anumite elemente care ţin de posibilitatea acestui dialog (între teologie şi ştiinţă). La fel, la Facultatea de Teologie ar fi nevoie de cultivarea unor elemente care să permită o atitudine plină de discernământ, o familiarizare cu rezultatele de vârf din domeniile ştiinţei, cu semnificaţiile lor. Se poate face o familiarizare a studenţilor cu semnificaţiile rezultatelor ştiinţifice la vârf şi al modului de a răspunde al teologiei. Aici trebuie să fim atenţi pentru a nu deturna vocaţia teologiei înspre altceva. Dar o familiarizare cu semnificaţiile rezultatelor de vârf din diferite domenii ale ştiinţei este foarte necesară, tocmai pentru a arăta care este dimensiunea misionară a teologiei. Şi - foarte important - se poate dezvolta o conştiinţă a dialogului.»
(Pentru interviul complet, click aici.)

 

Dacă pot apărea îndoieli sau puncte de vedere diferite ale teologilor ortodocşi, cu privire la necesitatea reală a dialogului dintre teologie şi ştiinţă azi şi, mai mult, dacă unii dintre aceştia nu conştientizează nevoia societăţii de persoane care să-şi poată asuma realitatea actuală în multiplele ei laturi, incluzând rezultatele cercetării ştiinţifice, sau dacă există situaţii în care este refuzată ştiinţa vremii sub pretextul că descoperirile acesteia „contravin scrierilor Sfinţilor Părinţi", toate acestea pot fi depăşite de oricine caută Adevărul cu sinceritate, în rugăciune şi trăire ortodoxă. Omul care se vrea deplin nu va refuza să vadă revărsarea harului şi din cele create, în favoarea unor teorii înguste.


Cităm în plus un fragment din „Teologie ortodoxă şi ştiinţă" (autori: Adrian Lemeni şi Pr. Răzvan Ionescu), lucrare apărută la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2007:


„Calea asumatoare a Sfinţilor Părinţi, şi deci a Tradiţiei, impune exigenţele unei vieţi eclesiale autentice, în care Crezul niceo-constantinopolitan nu rămâne doar o simplă rostire (exterioară) de formule dogmatice, ci este act de viaţă exersat în existenţa cotidiană. Perspectiva patristică implică dialogul teologiei cu cultura, teologia fiind chemată să răspundă oamenilor într-un mod contextual. Dialogul nu trebuie blocat de atitudini extreme, cum ar fi cele de timorare sau frică, ori dimpotrivă, de dispreţ şi superioritate. Dialogul dintre teologie şi ştiinţă nu înseamnă concordism sau sincretism, prin care se fac numeroase confuzii. O întâlnire între gnoseologia patristică şi epistemologia ştiinţifică necesită existenţa şi dezvoltarea discernământului duhovnicesc. (...)

Ortodoxia afirmă ca esenţială actualizarea gândirii patristice în contemporaneitate. Această actualizare nu înseamnă un simplu recurs textual la scrierile patristice, ci mai ales asumarea unui mod de a fi care determină o adevărată înviere lăuntrică şi o împărtăşire a Adevărului lumii. Biserica înţeleasă ca laborator al învierii, în care, prin Sfânta Liturghie se pregustă aici şi acum împărăţia lui Dumnezeu, produce o metanoia radicală prin care mintea omului este înnoită. În acest fel gândirea nu rămâne rezultatul exclusiv al unei raţionalităţi critice şi erudite care dezvoltă teorii savante, ermetice faţă de nevoile concrete ale fiinţei umane. O teologie fundamentată pe Tradiţia ortodoxă generează o gândire creatoare, deschisă către viaţă şi către nevoile lumii contemporane, şi dă răspunsuri prin asumarea aceluiaşi mod de viaţă cu cel al Sfinţilor Părinţi."


În concluzie, ne exprimăm speranţa ca, la nivelul profesorilor de religie, spre exemplu, să existe, în acest sens, mai mult decât o simplă „informare", acumulare de teorii şi de date ştiinţifice şi culturale, în general, cât conştientizarea implicării noastre autentice în cele „ale lumii", spre a culege precum albina, nectarul ales din florile pământului. Pentru ca mierea să poată fi împărtăşită elevilor noştri.

 

 

 
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article