Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Povestea baietelului impacat cu propriul nume

Publié le 10 Février 2009 par Mirela in Mami - fii Seherezada!

Povestea băiețelului împăcat cu propriul nume


 

- Azi gătim o prăjitură după o reţetă pe care am găsit-o pe net... Uite, pregătim foile de napolitană, blatul şi crema... Mă ajuţi?

- Da, mamă...!

- Iar povestea nu e despre tine, să ştii, ci e despre un alt băieţel.

 

- Aşa... Află că era odată, cum ar putea fi şi azi, un băieţel încăpăţânat, pe care cu greu îl puteai mulţumi. Voia ce nu voiau ceilalţi iar dacă îi împlineai, tot nemulţumit era. Ce i s-a năzărit lui într-o zi... :

- Mamă, de ce mi-ai pus numele ăsta, pe care îl am? Aş fi vrut alt nume, un nume de Sfânt mai mare, care să aibă sărbătoare mare, cu cruce roşie sau, oricum, să mi se poată face ziua numelui şi să ştie toţi! se înciudă băiatul din senin.

- Dar numele tău e foarte frumos..., se miră mama. Te cheamă „Bogdan", care înseamnă „darul lui Dumnezeu", ca şi „Teodor"! Ai chiar mai mulţi Sfinţi ocrotitori...

- Nu mă interesează asta! Dar la şcoală eu văd cum alţii, pe care îi cheamă Nicolae, Ilie, Ionică, Andrei, George, sunt sărbătoriţi, li se cântă „Mulţi ani trăiască", ei vin cu bomboane şi ne servesc... pe când eu... nu am o aşa zi de nume. Sunt nefericit!

- Ei, băiete, se vede că te-am răsfăţat prea mult. Cum să nu-ţi placă numele tău, purtat de voievozi şi de oameni straşnici din vechime! Poate că nu-l meriţi, de aia te comporţi aşa! se supără mama.

- Ha, ha... Cum să nu-l merit? Ba meritam unul mai bun, care să mă ajute să fiu în centrul atenţiei, nu aşa... nimeni să nu mă bage în seamă..., continuă băiatul să fie obraznic.

- Atunci, fiule, uite ce te îndemn. Tu nu ştii prea bine ce înseamnă Sfânt ocrotitor. Citeşte vieţile mai multor Sfinţi, chiar caută de la mai mulţi Sfinţi cu numele de Teodor, şi dacă n-o să-ţi placă ce ai citit acolo, să mai fii supărat cât oi vrea! zise mama, continuându-şi treaba.

- Bine, bine, dar de unde să iau eu vieţile Sfinţilor de care spui? se încruntă băiatul, făcut curios.

- Caută aici. (click) Vei găsi ceea ce-ţi trebuie. Apoi să-mi povesteşti ce-ai înţeles, încheie mama.


Băiatul se puse pe citit. La început nervos (nu se dădea în vânt după citit), mai apoi din ce în ce mai interesat. La sfârşit, veni la mama sa şi-i spuse:

- Vaaaai, ce Sfinţi ocrotitori am! Extraordinar! Aşa or fi şi alţi Sfinţi? Sau numai ai mei?

- Ei, hai, acum nu-i cazul să te făleşti, după ce mai devreme nici nu apreciai ce ţi s-a dat. Sigur că şi alţi Sfinţi au fost şi sunt bravi, cinstiţi, îmbunătăţiți, cum sunt şi Sfinţii al căror nume îl porţi. Întrebarea este: tu, fiule, te asemeni lor, măcar puţin de tot, la ascultarea de părinţi? Sau la hărnicie? La silinţa pe care ţi-o dai pentru şcoală şi pentru biserică? Ei? Gândeşte-te bine. Numele nu-l porţi pentru a fi sărbătorit şi lăudat, ci pentru a avea exemple ale altora, care au fost scrişi în Cartea Vieţii.

- Dar e greu... Eu nu pot fi ca ei. Aş vrea eu, dar direct, direct să fiu ca ei. Să nu mai aştept niciun moment.

- Direct, direct, nu se poate. Dacă ai citit cu atenţie (şi poţi reciti, de altfel) ai văzut că ei s-au rugat îndelung, au suportat necazuri şi până la sfârşitul vieţii s-au socotit păcătoși în faţa lui Dumnezeu, nu s-au mândrit nici măcar cu darul facerii de minuni. Aşa că...

- E clar, trebuie să recitesc. Atunci, nu ar fi bine ca la şcoală să povestesc despre ce am citit şi nici să arăt altora ce Sfinţi mă ocrotesc pe mine?

- Crezi că te ocrotesc numai pe tine? Nu există atâţia oameni cu numele lor? Ei... Mai gândeşte-te.


Băiatul se mai gândi, se mai gândi şi se mai gândi... până când se dumiri că ar fi cazul să ... fie şi el mai respectuos, măcar când vorbeşte de Sfinţi. Apoi, cu mama lui. Apoi... cu toate. I-a venit foarte greu să renunţe la moftureala lui continuă şi nici nu a renunţat dintr-o dată. Dar era hotărât să încerce. Mama lui a fost foarte încântată şi chiar l-a rugat să-şi aleagă pe unul din Sfinţii Teodor ca ocrotitor special, ca în ziua respectivă să-i facă şi lui un tort, o prăjitură. (Chiar dacă nu ştiau ceilalţi colegi.)

Cert este că Bogdan nu a mai fost nemulţumit vreodată cu numele lui...

 

Asta a fost. Iar prăjitura... mmm... este gata şi ea! (Prăjitură cu napolitană, a cărei rețetă am găsit-o la Natalia și pe care am probat-o..., adică aici - click).



 


Spre povești originale (creație Mirela Șova), dați click aici.
Spre povești clasice repovestite, dați
click aici.


 

  Autor: Prof. Religie Mirela Șova

 

Commenter cet article

Anonyme 10/02/2009 15:33

"0023"