2009-02-06T12:55:00+01:00

Postul Mare / Triodul (scurt istoric)

Publié par Mirela

Postul Mare / Triodul (scurt istoric)

 



Necesitatea postirii ca pregătire trupească şi sufletească pentru întâmpinarea praznicului Învierii Domnului şi de folos pentru mântuire a apărut încă din Biserica primară. Însă durata acestui post al Păresimilor s-a stabilit treptat:

S-a pornit iniţial de la câteva zile de postire (dat fiind faptul că primii creştini erau permanent într-o stare de trezvie, aşteptând Parousia - A Doua Venire a Domnului - încă de atunci);

S-a continuat cu generalizarea „postului Săptămânii Mari" (la sfârşitul sec. III);

Apoi generalizarea practicii Postului Paştelui de 40 de zile, în lumea creştină, pe lângă postul Săptămânii Mari (sec. IV), rămas distinct;

(cf. cu Epistolele festale ale Sfântului Atanasie cel Mare, scrise în perioada 329 - 347).


Extinderea perioadei de postire s-a făcut atât din râvna credincioşilor, cât şi în conformitate cu necesităţile vremii, pe măsura ieşirii Bisericii din perioada persecuţiilor şi ca o dorinţă a creştinilor de a nu se lăsa copleşiţi de „duhul lumii".

 

Triodul („carte rituală creştină cuprinzând cântările şi rugăciunile din cele zece săptămâni dinainte de Paşti", dar şi perioadă liturgică pregătitoare pentru sărbătorirea Paştelui) a fost stabilit ca perioadă de timp şi ca slujbe (conţinut) tot în mod treptat, pornind de la Săptămâna Mare (a Patimilor). Dintre imnografii care au contribuit la compunerea de imne (condace, tropare, canoane, stihiri) ale Triodului, amintim pe:
Sfântul Roman Melodul (sec. VI - VII)

Sfântul Sofronie al Ierusalimului (sec. VII)

Sfântul Andrei Criteanul (sec. VIII)

Sfântul Ioan Damaschinul (sec. VIII)

Sfântul Cosma din Maiuma (sec. VIII)

Sfântul Teodor Studitul (sec. IX) - autor, printre altele, al „triodelor", canoane cu trei ode, de la care vine numele Triodului

Monahia Casiana

Simeon Metafrastul, Nichifor Vlemidis (sec. X - XI) ş.a. (unii rămaşi anonimi).


Triodul (conţinutul său) a fost încheiat în sec. XII, primind unele mici modificări şi completări până în sec. XV (şi anume: în sec. XIV s-a adăugat închinarea unei duminici Sfântului Grigorie Palama, spre exemplu; în sec. XV - Prohodul Domnului, la Sâmbăta Mare).

„În fine, definitiv fixat prin prima sa tipărire la Veneţia în anul 1522, Triodion-ul grec original n-a mai cunoscut până în zilele noastre noi modificări. El nu este totuşi doar un vestigiu istoric, ci rămâne expresia cea mai izbitoare a spiritualităţii liturgice ortodoxe în acelaşi timp dinamice şi fidele faţă de originea ei. Zelul duhovnicesc nu se va mai exprima de acum înainte prin creaţia imnografică, ci prin smerita ascultare faţă de tradiţie şi prin aprofundarea acestui tezaur care reflectă peste zece secole de experienţă ascetică şi liturgică." (Ieromonah Makarios Simonopetritul, „Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic", ediţia a doua, Deisis, Sibiu, 2003, traducere diac. Ioan I. Ică jr)

 

Duminicile Triodului (trei pregătitoare şi şapte de post propriu-zis, între care prima este „a brânzei" şi ultima este Săptămâna Mare):

- Duminica Vameşului şi a Fariseului;

- Duminica Fiului Risipitor;

- Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi;

- Duminica Izgonirii lui Adam din Rai;

- Duminica Ortodoxiei;

- Duminica Sfântului Grigorie Palama;

- Duminica Sfintei Cruci;

- Duminica Sfântului Ioan Scărarul;

- Duminica Mariei Egipteanca;

- Duminica Floriilor.


(material prelucrat după Ieromonah Makarios Simonopetritul, "Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic", Deisis, 2003)


Stihiri la Duminica Vameşului şi a Fariseului, Laurenţiu Iacob


 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Voir les commentaires

commentaires

Girl Gift Template by Ipietoon Blogger Template | Gift Idea - Hébergé par Overblog

Partager cette page Facebook Twitter Google+ Pinterest
Suivre ce blog