Candela - Silvia Moian

CANDELĂ

  

Aş vrea să fiu mereu, o candelă aprinsă

Şi-n inimă să ardă focul cel Dumnezeiesc.

Să răspândească în jur şi pace şi lumină,

Să se răsfrângă iubirea Domnului Ceresc.

Dar griji şi umbra gândurilor triste

Şi neîncrederea în ajutorul cel divin,

Îmi sting mereu a flăcării văpaie

Şi sufletul îşi plânge în întuneric al său chin.

Dar vine mâna caldă, iubitoare,

A Celui ce pe toate le-a zidit.

Şi îmi aprinde iarăşi focul dragostei divine,

Căci El din veacuri omenirea a iubit.

Şi nu îşi lasă niciodată făptura ca să piară,

Ci cu pronia cerească o ajută tot mereu,

Să se ridice şi să meargă înainte

Deşi drumul pare câteodată greu.

Aş vrea să fiu mereu o candelă aprinsă.

Şi în lumina ei să caut calea spre înalt.

Să îi păstrez focul, ca pe o comoară sfântă

Şi din căldura ei în jurul meu să împart.


Autor: Silvia Moian, câștigătoarea primei ediții a concursului de poezie "Doruri la Răsărit", organizat pe site-ul nostru. Mulțumim, Silvia!

 

Organizator: Prof. Religie Mirela Șova