Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Povestea Fluturelui de Foc. Tort cu crema de zahar ars

Publié le 12 Janvier 2009 par Mirela in Mami - fii Seherezada!



Povestea Fluturelui de Foc

 



Să ne dăm un răgaz în bucătărie, pentru un tort..., fiule, şi să depănăm o nouă poveste. Ea se va naşte odată cu prăjitura, în timp ce mâinile noastre nu vor sta degeaba... Aşadar, pregătim un tort cu cremă de zahăr ars, cu reţeta de la bunica ta, iar povestea...

 

A fost odată cum nici prin gând nu ne dă ... o caisă. Coaptă, portocalie, mirosind a ... caisă, cu pufuleţ pe ea, care, neştiutoare, se bronza. Deodată, un fluturaş, neştiutor şi el, se aşeză pe ea, poposind, în drumul lui de dimineaţă.

- Hei, dă-te la o parte! Îmi faci umbră şi-mi pierd portocaliul! se supără caisa.

- Iertare, stau doar un minut, cât să-mi trag sufletul, apoi plec, că am mult de mers! se scuză fluturele.

- Bine, bine, dar măcar strânge-ţi aripile şi nu mai da aşa din ele, stai nemişcat... Și zi, ce se mai aude? Ce flori mai înfloresc prin grădină? Se lungeşte ziua? Până când? Iar tu, unde te duci?

- Să vă răspund pe rând: nu ştiu ce se mai aude, pentru că am fost ocupat cu vizitele, dar vizite scurte..., n-am stat la vorbă... Înfloresc nişte trandafiri timpurii, portocalii..., dar nu aşa portocalii ca dumneavoastră..., o măguli el. Ziua nu mai creşte, dar se spune că vin zile mai călduroase. Cât despre mine, sunt invitat la ziua Fluturelui de Foc, din hotarul Zăpezii calde. Sunt un pic emoţionat (fluturele uită să stea nemişcat şi bătu din aripi de două ori), nu ştiu ce cadou să-i duc. Poate mă sfătuiţi dumneavoastră?

- Cadou..., cadou... Eu nu pot merge niciodată nicăieri. Nu ştiu. Şi nu te mai emoţiona, nu-ţi face bine. Stai liniştit. Aşa. Dar am auzit o discuţie, m-a bâzâit ieri doamna Muscă (o nesuferită, dar care ştie multe), fluturilor le plac nectaruri de flori. Du-i un nectar mai special! Vezi că libelulele şi-au deschis un centru de îmbuteliat nectar, poate găseşti la ele ceva! Pe aleea duzilor, al treilea!

- Sărut mâna, vai, ce veste bună! Mă duc negreşit, îndată! La revedere!

Fluturele zbură, aflând casa libelulelor. Libeluliţa era vânzătoare de sticle minuscule pline cu nectar în combinaţiile cele mai gustoase. În loc de lăzi, sticluţele (de fapt, mici butelii din ceară, furnizate de surorile albine) erau înfăşurate în frunze de dud. Mai multe libelule făceau de pază.

- Bună ziua. Aş dori..., dar cât costă o sticlă de nectar? întrebă nedumirit fluturaşul.

- Te costă trei anunţuri publicitare despre nectarul nostru... Întâi le faci, apoi vii şi poţi lua trei sticle de nectar.

- A..., păi mă duc să anunţ. Aveţi preferinţe?

- Anunţă insecte, nu ne interesează altceva. Și să nu fie insecte prea mari, ci unele care pot bea sticluţe mici. Vom îmbutelia şi în recipiente mai mari, când vom stabili un contract serios..., răspunse Libeluliţa.

- O să-mi anunţ familia, pe mama, pe tata şi pe fraţi. Sunt mai mult de trei, se bucură fluturaşul.

- Bine, dar tot trei sticle îţi dau, cum ți-am zis la început.

- Mă duc acum!


Fluturaşul zbură şi le spuse alor săi.

- Bine, dragule, o să trecem mai pe seară să vedem. Sper să nu fie o zonă periculoasă, cu vreo capcană... Nu erau păsări prin jur? îl întrebă grijulie mama.

- N-am văzut niciuna, şi am vorbit şi cu o caisă. Dar dacă apar, mă voi feri, promise el.

Apoi se întoarse şi-şi luă în primire nectarul. Alese de cireşe negre şi de fragi, cu extract de nufăr roz. Îl depozită acasă, în floarea unde vieţuiau temporar, rugându-şi fraţii să nu-şi bage antenele, că nu-i treaba lor acolo.

Spre seară, fluturaşul luă sticlele şi plecă la hotarul unde locuia Fluturele de Foc. Era cel mai frumos fluture care se văzuse până atunci, portocaliu intens, cu punctuleţe galbene. Aripile lui imense deveniseră o legendă. Fluturele de Foc împlinea zece zile - vârsta majoratului - şi dădea o petrecere la care invitase fluturi din toate speciile. Ştia deja că va fi cel mai frumos şi spera să-şi găsească o pereche cât de cât potrivită (chiar dacă nu perfect potrivită...).

Darul fluturaşului nostru nici nu fu băgat în seamă. Fluturele de Foc privi gentuţa croită dintr-un trifoi, unde se ascundeau cele trei sticluţe cu nectar, cu milă. Nu fu curios să vadă ce e înăuntru. În gândul lui se ivi imaginea unei flori ofilite, adusă ca el să o colecţioneze într-un album ratat... Dar fluturaşul fu poftit la petrecere. Emoţionat, acesta îşi flutură aripile potrivite ca mărime, bleu străvezii şi ateriză lângă Fluturica, frumoasa cu aripi ca lămâia. O salută şi intră în vorbă cu ea, despre afacerea libelulelor.

- Da, cu nectar din tot felul de fructe şi flori! Încă nu l-am gustat, pentru că i-am adus primele sticle Fluturelui de Foc, de ziua lui, dar sigur sunt delicioase... După petrecere, dacă nu e prea târziu, o să te duc să-ţi arăt..., îi promise el.

- Ah, aş fi încântată..., îi fu recunoscătoare aceasta.


Fluturele de Foc era fericit. Zeci de cadouri, dintre care cel mai mult îi plăcuse o pelerină neagră, ca să se învelească noaptea şi să fie ferit de privirile hrăpăreţe ale duşmanilor, erau strânse la căsuţa lui. Îşi servi invitaţii cu nectar scos dis-de-dimineaţă din florile poieniţei alăturate şi îi pofti pe toți la dansul razelor de soare. Zăpada caldă, care era un specific al zonei, o zăpadă galben pai, moale, îi fascina pe fluturi. Puteau să se lase pe ea ca pe o saltea de puf... Era minunat ca din mijlocul zăpezii să vezi florile cum se ivesc şi deasupra, soarele strălucind!

Fluturaşul o pofti pe Fluturica la dans. Aceasta acceptă. Numai că, de sus, de pe cel mai înalt trandafir, Fluturele de Foc o ochise pe Fluturica... Îi plăcuse culoarea aripilor ei... Înciudat, se repezi lângă ea şi îi luă locul fluturaşului, şoptindu-i: „Eu sunt sărbătoritul, scuze...". Fluturaşul, buimac, ieşi dintre fluturi, lăsându-se pe un clopoţel care cânta: „E frumos ce e frumos, Dar nu-i bine că-i fălos". Stătu el acolo puţină vreme, privindu-l pe Fluturele de Foc, cum dansa... în locul lui. Dar după dans, Fluturica zbură lângă fluturaşul bleu. Fluturele de Foc o urma, mirat şi înciudat.

- Uite, el mi-a zis de nectarul îmbuteliat. Ți-a adus şi ţie, cadou, glăsui ea.

- Ah, n-am apucat să despachetez, scuze. Mă duc acum, se împotmoli sărbătoritul, după care plecă val-vârtej, răscolind prin cadouri. Abia atunci putu şi fluturaşul să danseze cu Fluturica, dansul fluturilor pereche. Era mai mult decât fericit. Iar Fluturele de Foc nu reuşea să găsească gentuţa de trifoi primită, ca să scoată recipientele... Când o găsi el, soarele se culcase demult, licuricii veniră să-l anunţe că îi vor ilumina petrecerea doar dacă le va da o recompensă consistentă... şi el avea atâtea de rezolvat... Treptat, musafirii se retrăgeau. Fluturele de Foc o invită pe Fluturica să guste din nectarul primit. Cum şi fluturaşul era de faţă, îi dădu şi lui. Delicios, într-adevăr. Nemaigustat! Care era adresa? A, da, am reţinut. Cum, Fluturica merge acolo chiar în seara asta?


Spre dezamăgirea Fluturelui de Foc, Fluturica îşi luă rămas bun şi plecă împreună cu fluturaşul spre punctul de vânzare al libelulelor. Era deschis non-stop. Clopoţelul cânta: „Totul e şi mai frumos, / Când sfârşeşte cu folos". Dar Fluturele de Foc era supărat. Dărui licuricilor peste jumătate din cadourile lui, dar aceştia nu mai aveau, practic, ce lumina. Toţi musafirii plecaseră, păstrând amintirea frumoasei zile şi a aripilor minunate ale sărbătoritului. Singur, mofluz, se gândea la Fluturica. „A ales altul, în loc să mă admire pe mine... De necrezut!" Clopoţelul cânta iarăşi: „Niciodată nu-i târziu / Să fii vesel şi zglobiu". Enervat, Fluturele de Foc îi porunci să tacă.

- Nu uita, eu te şi ajut, dacă tac eu, cine te mai vesteşte că se apropie vreo pasăre flămândă? îi aminti acesta.

- Iartă-mă, floare dragă, clopoţel binevoitor, dar tare sunt supărat. Petrecerea n-a ieşit cum am plănuit-o, iar Fluturica... l-a ales pe ... necunoscutul ăla...

- Necunoscutul ăla e un fluture tare prietenos, chiar şi cu tine. Crezi că numai frumuseţea aripilor contează? îi replică clopoțelul.

- Dar..., uite şi tu ce frumoase sunt! Chiar şi în bătaia lunii, aripile mele strălucesc, mai tare decât zăpada caldă!

- Da..., dar nu e de ajuns... De ziua ta, ai primit această lecţie... Din ea, poate vei învăţa ceva...

- Și crezi că o voi recâştiga pe Fluturica? Sau că voi găsi o altă fluturiţă la fel de frumoasă? mai întrebă Fluturele de Foc.

- „Nu se ştie, nu se ştie / Viaţa-i scurtă-n fluturie"...

Clopoţelul nu mai spuse nimic, ci continuă să cânte. Fluturele de Foc rămase în casa lui, învelindu-se cu pelerina neagră tocmai la timp, căci o pasăre de noapte dădea ocol, dornică de o cină îmbelşugată. De atunci, acesta fu mai precaut, împrietenindu-se cu toţi, nu numai cu fluturii cu aripi frumoase... Iar soaţa lui fu Flutura pestriţă, care avea aripi drăguţe, dar mici, însă tare veselă şi blândă mai era!

 

Şi am rupt caisa coaptă,

Ca să o mănânc pe toată!

Şi povestea v-am tot spus,

De în zi pân' la apus...

 

Ei, şi prăjitura - adică tortul - e gata.

 


Tort cu cremă de zahăr ars

(de la mama Elena)

 

Crema: 20 linguri zahăr, 8 ouă, 1 zahăr vanilat, 1 litru lapte

Se caramelizează 15 linguri de zahăr într-o cratiţă de 3 litri. Cratiţa se înclină, aşa încât să fie tapetaţi pereţii. Baţi ouăle cu cinci linguri de zahăr , cu zahărul vanilat, apoi adaugi laptele. Compoziţia se toarnă în cratiţa cu pereţii caramelizaţi, care se pune într-un vas cu apă şi se dă la cuptor cca 45 min.

 

Blatul: 5 ouă, 5 linguri zahăr, 5 linguri făină. Se face o compoziţie obişnuită de blat, care se toarnă deasupra cremei de zahăr ars şi se mai dă astfel la cuptor încă 25 min., tot la bain-marie.


A doua zi se răstoarnă pe un platou blatul cu crema deasupra şi se lasă la însiropat (blatul se va însiropa singur din cremă). Deasupra se întinde o budincă preparată dintr-un praf de budincă de vanilie (cu 2-3 linguri zahăr şi 400 ml lapte), călduţă, după care un rând de fructe exotice tăiate felii; apoi un strat de frişcă HuLaLa (aplicat peste tot tortul) şi, în final, încă un rând de fructe exotice, aranjate după plac şi gust. Iese foarte delicios şi consistent! (Atenţie când îl tăiaţi, e posibil să se... răstoarne feliile, din cauza cremei de zahăr ars...). Se dă la rece și...

Poftă bună!


 


Spre povești originale (creație Mirela Șova), dați click aici.
Spre povești clasice repovestite, dați
click aici.


 

  Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article