Pomul de Craciun

Pomul de Crăciun

„Am bănuiala că obiceiul de a împodobi bradul în timpul sărbătorii Crăciunului nu este pur şi simplu o tradiţie care ne-a venit din Occident şi pe care ar trebui să o înlocuim cu alte obiceiuri ortodoxe. Desigur, nu m-am ocupat de istoria pomului de Crăciun şi de problema originilor sale, dar cred că el este legat de sărbătoarea Crăciunului în adevăratul sens al cuvântului.

În primul rând, pomul de Crăciun poate avea legătură cu profeţia lui Isaia: O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un lăstar din rădăcinile lui va da (Isaia 11, 1). Atunci când a scris cuvintele: Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cuviosul Cosma Melodul a avut în vedere tocmai această proorocie. Rădăcina este Iesei, adică tatăl lui David, mlădiţa este David, lăstarul care a crescut din rădăcină şi din mlădiţă este Născătoarea de Dumnezeu, iar fructul care a ieşit din floarea lăstarului este Hristos. Acest lucru este înfăţişat în chip minunat de hagiografie. Aşadar, pomul de Crăciun poate să ne amintească de arborele genealogic al lui Hristos ca om, de dragostea lui Dumnezeu, dar şi de curăţirile succesive ale strămoşilor lui Hristos. În vârful bradului se află steaua, care este Dumnezeul - Om Hristos.

În plus, bradul de Crăciun ne aminteşte atât de pomul cunoştinţei, cât şi de pomul vieţii, dar mai ales de acesta din urmă. Prin pomul de Crăciun se arată că Hristos este pomul vieţii. Dacă nu gustăm din acest pom care dă viaţă, nu putem trăi şi nici nu ne putem împlini scopul existenţei. Cu alte cuvinte, Crăciunul nu poate fi conceput fără Sfânta Împărtăşanie. Dar Sfânta Împărtăşanie duce la îndumnezeirea noastră în Hristos numai dacă îl biruim pe diavol în ceasul în care ne aflăm în faţa ispitei, adică în faţa pomului cunoştinţei binelui şi a răului, prin care ne este încercată libertatea.

Ne bucurăm şi sărbătorim pentru că „pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară."

(noiembrie 1993; extras din „Predici la marile sărbători", Arhim. Hierotheos Vlachos, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004; cu precizarea, pentru cei ce vor dori să citească în întregime această carte, că ea cuprinde mai pe larg hristologia praznicelor împărăteşti, dezvoltată de autor în cadrul unui seminar pentru profesorii de religie la Sfânta Arhiepiscopie a Atenei, în anul şcolar 1994 - 1995, ca și alte articole mai vechi ale autorului.)