Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Paza gandurilor

Publié le 12 Décembre 2008 par Mirela in Cuvinte picurate... in suflet

  Raspunsuri
Literatura & Religie

Paza gândurilor

 



Deosebit de folositoare cuvinte găsim în mod special în Filocalii despre paza gândurilor. Pază fără de care mintea noastră se împrăştie pe căi nebănuite, furată de cel viclean, chiar dacă avem intenţii bune, iniţial.

Studiind în special scrierile Sfinţilor şi scriitorilor bisericeşti: Marcu Ascetul, Evagrie Ponticul, Diadoh al Foticeii, Nil Ascetul, Maxim Mărturisitorul (cu privire la acest subiect), ca şi Sfânta Scriptură, părintele Dumitru Stăniloae ne povăţuieşte astfel:



„Orice gând nevinovat apare în noi să-l închinăm lui Hristos, sau să-l punem în legătură cu gândul la Hristos din prima clipă, pentru că orice gând e pândit de fiarele din trestii (Psalm 67, 31), adică de gândurile rele, sau de gândurile pătimaşe ale noastre care se reped din ascunzișul lor şi muşcă din el, vătămându-i frumuseţea sau răpindu-l." Evagrie Ponticul este primul care a descris cum poate fi „muşcat" un gând bun: „Am gândul de a primi niscai străini, şi-l am într-adevăr pentru Domnul; dar venind ispititorul, îl taie şi furişează în suflet gândul de a primi pe străin pentru slavă".

 

„Aducând mereu primele gânduri nevinovate jertfă lui Hristos, la început prin nădejdea că ne va face simţită prezenţa Lui în inimă, căci deocamdată nu-I simţim prezenţa, vom sfârşi prin a simţi că e în noi, căci ni se va dechide inima noastră în care sălăşluieşte El. Pentru că, în definitiv, aceasta este inima (partea cea mai tainică a minţii): sensibilitatea pentru prezenţa lui Hristos şi sensibilitatea statornică pentru bine. În mod concret experienţa că avem o inimă o vom câştiga când vom simţi prezenţa lui Hristos, când ea s-a deschis ca să-L vedem. Până nu vedem pe Hristos în noi, n-am dobândit simţirea minţii, simţirea inimii pentru Hristos, cum spune Diadoh al Foticeii, nu ni s-a deschis inima, ca de acolo să ni Se descopere Hristos şi să se reverse peste toată viaţa noastră şi sufletească, şi exterioară, bunătatea şi înţelegerea Lui, unite cu bunătatea şi înţelegerea noastră."

 

„Deci inima fiind locaşul lui Hristos în noi, a-şi îndruma cineva spre inimă orice gând prim născut înseamnă a-l asocia cu pomenirea lui Hristos, sau viceversa." Prin aceasta, lumina Duhului Sfânt ne va arăta momelile diavolului. „Eu trebuie să asociez din primul moment gândul nevinovat cu gândul la Dumnezeu. Altfel e cucerit de gândul patimii. Neutru nu poate rămâne mult."

 

Dacă am tărăgănat această închinare a gândului nostru lui Hristos, când am luat aminte la atacul apărut (adică ne-am uitat în urmă, precum soţia lui Lot), deja gândul nostru a fost muşcat de patimi. Dar şi acum mai putem lupta. „Dacă vedem că gândul la fratele nostru a fost acoperit de ură, să nu lăsăm să se desfăşoare această însoţire mai departe, ci să smulgem imaginea fratelui din colţii urii, fie şi mai târziu măcar." În acest caz, nu mai e vorba de închinarea (jertfirea) gândului lui Hristos, ci de curăţirea lui.

 

Atacul poate să apară şi din senin, nu prin prefacerea unui gând nevinovat într-unul pătimaş. De obicei, acest atac se face în mod foarte uşor, mascat, încât ne trebuie o sensibilitate duhovnicească deosebită ca să-l respingem. Chiar dacă nu o avem, „ne putem ajuta prin aceea că orice gând care apare în conştiinţă îl luăm în primire cu numele lui Dumnezeu. De e cu totul nevinovat, prin aceasta se păstrează ca atare; de nu e chiar slobod de patimă, se va curăţi, despărţindu-se imaginea simplă a lucrului, de patimă; iar de e cu totul pătimaş, se va stinge". (Nil Ascetul)

„Rezultă că paza gândurilor constă propriu-zis într-o depănare necontenită a numelui lui Dumnezeu în minte, în căutarea inimii, sau concentrarea în ea însăşi. Dar aceasta nu e decât o rugăciune concentrată, neîntreruptă; ea nu e încă rugăciunea curată...".

 

(de la Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, „Ascetica şi Mistica Bisericii Ortodoxe", din cap. „Paza minţii sau a gândurilor")


 

 
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article