Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Bataia NU-i rupta din Rai

Publié le 9 Décembre 2008 par Mirela in Piese de teatru - scenete




     BĂTAIA NU-I RUPTĂ DIN RAI


 Piesă de teatru - Olariu Elena




Personajele:


Noria, (interpretată de Iojan Maria, clasa a X-a U)
Amalia, fiica Noriei (interpretată de Lupu Cornelia, clasa a X-a U)
Simona, colega de clasă a Amaliei (interpretată de Ciubotaru Mirela, clasa a X-a U)
Andreea, colega de facultate a Noriei (interpretată de Lupu Petronela, clasa a X-a U)
Povestitorul (interpretat de Fluieraru Ionela, clasa a X-a U)

Text şi regia: Olariu Elena, bibliotecar
Imagine film: Dascălu Claudiu, informatician
Director: prof. Coda CODRIANU


Actul întâi: Într-o după-amiază de noiembrie când se înserează devreme;
Actul doi: Jumătate de oră mai târziu;
Actul trei: După ora 8 seara.


ACTUL I

Inspirată din realitate, acţiunea piesei se petrece într-o cameră obişnuită de la ţară unde lumina abia pătrunde; ochiul atent al privitorului poate zări totuşi o canapea, pe care, în dezordine, se află o cuvertură veche; într-o poziţie neglijentă, stă o femeie, între două vârste. Cu o mână întinsă spre sticla aflată la piciorul canapelei şi cu cealaltă, alungând parcă ceva sau încercând să se sprijine, se ridică anevoie. Este NORIA, mama AMALIEI, fetiţa aşezată la o măsuţă modestă, unde se află un caiet, o carte şi câteva pixuri.


Mama (Noria) - ... unde mi-e sticla?...Era aici la piciorul patului! Amalia, tu nu ştii? (Se ridică. Cu un mers greoi se apropie de fată. Pe partea dreaptă o vânătaie proeminentă, scoate în evidenţă o lovitură în urma unei căderi; îşi priveşte lung fata, apoi vorbi ca pentru sine)
Noria: - „ ...e leită el. Părul blond, mătăsos, ochii mari, verzi, barba rotundă şi gura mică, senzuală...Şi deştept..!!!Că doar n-aveam să renunţ la bursă doar de dragul banilor. Numai că... (enervându-se, se apropie de Amalia):
Mama - Amalia, tu fată, iar te chinui cu hârţoagele astea. Dă-o încolo de carte!...
Amalia: - Mamă, te rog frumos, lasă-mă să învăţ...!(cu o batistă fata îşi şterge ochii) Mâine am teză!
Mama - Ha! Ha! Ha! Teză...Crezi că nu am dat şi eu teză! (Se clatină, sughiţând) Eram cea mai bună...! Hîc! Scriam şi poezii. Profesorului de română...
Amalia: (îmbrăcată cu o rochie simplă, de casă, Amalia, scrie de zor într-un caiet) - Mamă, iar începi?...
Mama - ...tac. Tac chitic! Dacă te duci să-mi cumperi o sticlă... Ştii tu, secărică...

(În timp ce fata se pregăteşte să meargă la bufet, să scape de gura maică-si, se aude cineva strigând):

Andreea: Noria, nu te-ai culcat! Îmi dai o sticlă de borş? ( Intră fără a o mai chema înăuntru) Ptiii! Aici miroase a creier ars!! Te-ai apucat de studiu Noria?!
Noria: Eu...studii? Ce, n-am învăţat odată! Am terminat şi facultatea! Cibernetică. Auzi, cibernetică! Am avut şi o bursă în străinătate. Eram mare! Credeam că acolo sunt câinii cu colaci în coadă...( se întoarce cu spatele, mimând coada câinelui)
Amalia: ( îngrijorată) -Mamă, mai încet. Este cineva la poartă!...(Fata vrea să ascundă sticla maică-si; zărind-o, aceasta se repede ca un uliu la ea s-o lovească):
Noria: Crezi că nu te-am văzut! Rapandulă! Eu te-am făcut, eu te omor. Auzit-ai?! (intervine Andreea):
Andreea:- Noria, fata n-are nici o vină! Bucură-te că învaţă bine!
Noria: O urăsc, auzi! O urăsc!!! EA( şi arată cu degetul întins spre Amalia), ea este fructul păcatului meu...! Dacă o ucideam de mică, cine ştie unde eram....Bătaia este ruptă din Rai! Auzi tu!!! Bătaia este ruptă din Rai..!!!

(Apare a patra persoană, SIMONA, prietena Amaliei. O fată modestă, modestă, brunetă, cu ochii albaştri, elevă în clasa a X-a la acelaşi liceu cu fiica Noriei)

Simona: - Greşit! Bătaia NU este ruptă din Rai! "Sunt convinsă că proasta creştere a copiilor şi înrăirea lor se datorează dragostei pătimaşe pentru bunurile materiale ale acestei lumi!"
Noria: - Ia te uită! A venit filozoafa! Ce ştii tu de creşterea plodurilor, fă!?..
Simona: (calmă, respectuoasă, trecând aparent uşor peste ofensa adusă) - Săru' mâna, tanti Noria! Nu te supăra lovind în stânga şi în dreapta! De sufletul copilului să te îngrijeşti de când gângureşte... Când ajunge mare, trebuie să aibă propria personalitate...
Noria: (intrându-i în joc) - Aaaa! Deci tu îi strecori ideile astea tâmpite. Ascultă, fată. Dacă mă bătea mama la vreme, nu ajungeam aici!...(arătând spre sticla goală)
Andreea: Aici ai ajuns singură, Noria! Voiai bani, bani! Cât de mulţi şi repede. Nu ai venit acasă nici când maică-ta a murit! S-a sfârşit de durere, biata de ea...
Noria:- N-am venit din cauza ăsteia...!( o prinde cu mânie de braţ) Ea mi-a distrus tinereţea! Ehe, heee, ce frumoasă eram eu atunci!... Asta! (o împinge uşor) Asta seamănă cu el...
Simona: Cu cine, tanti Noria? Că biata de ea, Amalia, nu-şi cunoaşte tatăl...
Noria: - Cum, cu cine? Cu patronul! Cel la care eram angajată să spăl vasele...Şi WC-urile. Le spălam cu Diploma de cibernetician! Am plecat cu bursă să mă perfecţionez în creat roboţi! ...Şi, eu însămi am ajuns un robot...(schimbând subiectul): Hc! Ce ştiţi voi: dincolo, dacă nu ai diplomă, nu poţi spăla WC-urile...
Amalia: Mamă, să lăsăm lucrurile aşa cum sunt! Mâine am teză...! (Simona se apropie de Amalia, vorbind în şoaptă în timp ce Andreea se retrase împreună cu Noria în altă cameră, să-i umple sticla cu borş)



ACTUL al II-lea

(Rămase singure, fetele încep să-şi facă temele. La un moment dat Amalia, nemaiputând suporta starea de stres prin care trece, încercând să schimbe atmosfera, o prinse de mână pe Simona):

Amalia: (îngrijorată) ...dacă termin liceul cu bine şi iau bacalaureatul, voi urma facultatea mamei... Cibernetica, biochimia şi informatica sunt facultăţi de bază în zilele noastre.
Simona: (punându-i mâna pe umeri) Nu te văd pe tine făcând informatică. Tu eşti o visătoare. Mai bine ai da la teatru sau...la filologie.
Amalia: Aş vrea s-o bucur pe mama. O frământă gândul că din pricina mea nu s-a realizat profesional. Şi atunci cade în melancolie...
Simona: Nu-i numai asta, Amalia. Altceva o frământă pe ea... Ai încercat vreodată să te apropii de sufletul ei, să-i descoşi câteva din tainele ei, de acolo unde a fost plecată... Uite, ai văzut, într-un moment de slăbiciune a spus că tatăl tău este patronul unui restaurant. Deci, nu a fost culeasă de pe drumuri cu tine în poală! A avut un statut la un moment dat... Chiar şi de femeie întreţinută dar nu făcea trotuarul...
Amalia: (posomorâtă) - Ce mai statut ! De întreţinută. Ziua alerga pe la mese, ciupită de clienţi şi noaptea, mă clocea pe mine... Cine ştie câţi fraţi şi surori ar mai fi trebuit să am...! În timp ce bursa ei zăcea la naftalină...
Simona: Trebuie admirată că a avut curaj să se întoarcă în ţară cu tine şi nu te-a lăsat pe la vreun orfelinat sau uşa vreunei biserici... Acum se poartă. (stând un moment pe gânduri) Ce-ar fi să mergi la mine în seara asta! Pe lângă teză, vom mai vorbi de ale noastre...
Amalia: (pe chipul ei sclipind un moment de bucurie) Crezi? Niciodată nu m-a lăsat nicăieri. De parcă-i este ruşine cu mine... (între timp femeile se întorc iarăşi în camera unde învăţau fetele)



ACTUL al III-lea

(Se auzi zgomot de afară. Simona, îşi drege vocea; în momentul când intră Noria, mama Simonei şi Andreea, se apropie de cea dintâi):

Simona: (plină de entuziasm):-  Tanti Noria, las-o pe Amalia la mine în seara asta! Numai în seara asta! Învăţăm împreună.
Noria: (hotărâtă, tăind aerul cu mâna) Nimic! Fata mea stă acasă! Cu mine! Ce, casa mea pute?! (îndreptându-se spre Amalia, o prinde cu mâna de coadă) Spune, pacoste, casa mea îţi pute?!
Andreea (intervenind între ele) Nu mai bate fata! N-are nici o vină! Eram amândouă dincolo când tu ai hotărât s-o laşi să trăiască... Cum spuneai: "Dacă nu voi mai putea avea alt copil?" Acum ce-ţi căşună pe fată?
Noria (parcă ruşinându-se, parcă amintindu-şi de ceva) ...Voiam să-mi aducă nişte secărică. Şi o lăsam în pace... Mă înnebuneşte cu teza asta la română!...
Simona: (filozofând) "Meseria este brăţară de aur şi băutura pâlnie de argint..." Discuţii fără echivoc... Cine nu ştie ce fel de pâine să pună pe masă, nu o va putea înghiţi... Înţelepciunea îţi este dată nu să o laşi la naftalină...
Amalia (întrerupând-o): Simona, mama nu-i femeie rea! Are însă perioadele ei de băutură... Şi când începe, o ţine aşa vreo zece zile. Apoi plânge şi-şi cere iertare...
Andreea: (grăbindu-se ) De bună seamă că borşul meu fierbe singur pe aragaz! Hai, Noria, fii tu însăţi şi aminteşte-ţi ce frumoase amintiri ţi-a lăsat fata!...
Simona: ( vorbind ca pentru sine): Ceea ce lăsăm în urmă ne aşteaptă după primul colţ...
Noria: M-ai dat gata, filozoafo! Învaţă purecele pe găină ce-i oul... Haida-de!
Andreea: (împăciuitoare): Gata, fetelor. Lecţia de morală s-a sfârşit! Amintirile nu le vom putea şterge cu buretele niciodată dacă nu vrem noi înşine să le curăţim. Ştiu, Noria, ai greşit. Dacă te întorceai odată cu mine în ţară, eram la catedră amândouă. Sau, în cercetare. Dar, cum fiecăruia îi este scris să treacă prin anumite experienţe, bucură-te, tu o ai pe Amalia. Eşti împlinită astfel. Eu însă...
Noria: (îmbrăţişând-o şi hohotind la pieptul ei): Tu, Andreea, te-ai realizat profesional. Modestă ai fost, modestă ai rămas! Cât priveşte familia ta, cercetările şi examenele au făcut să uiţi de întemeierea unei familii. În rest...
Amalia: (gata să plângă): Mamă, să lăsăm lucrurile aşa cum sunt! Uite, îţi promit: voi învăţa bine şi voi continua ideea ta: CIBERNETICA. Vei fi mândră cu mine, mamă!
Noria: (plângând) Dacă nu-mi erai dragă, te ucideam din pântece... Sunt unele momente însă când chipul tău îmi aminteşte de zilele negre de atunci... De aceea te bat. Apoi, îmi pare rău...(se îndreaptă spre fată, s-o îmbrăţişeze)
Noria: Oare ai să mă ierţi vreodată, fata mea?! (îngenunchează în faţa Amaliei)
Amalia: (ajutând-o să se ridice) Mamă, întotdeauna te-am iubit! Numai faptul că nu m-ai aruncat la tomberon îmi spune cât de mult mă iubeşti. Să te iert? Eu! Tu să mă ierţi, mamă! Din pricina mea, nu ţi-ai continuat studiile... (se îmbrăţişează, plângând)
Noria: (prinzându-şi fiica de mână se îndreptă cu faţa la public): - Nicio dragoste nu-i mai puternică decât dragostea de mamă! Şi mai jertfelnică. Ispitele sunt mari şi multe. Trebuie evitate, să nu devenim propriile noastre victime.
Simona: (cu faţa spre public) Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei, spunea Sfântul IOAN GURĂ DE AUR. Bătaia NU-i ruptă din Rai! Oricine poate fi dascăl sau părinte, dacă nu al altora, cel puţin al său! (în această perioadă, Andreea şi Simona derulează o pânză pe care este scris "BĂTAIA NU-I RUPTĂ DIN RAI", lăsând publicul să vadă cele două personaje îmbrăţişate).

-CORTINA-

23 iunie, 2006, OLARIU ELENA, Răducăneni



 

Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.


  

Publicată de:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article

paula 17/06/2011 16:45


da......piesa ii super ......eu imbreuna cu inca cateva prietene am jucat aceasa piesa la teatrul Mihai Eminescu