Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Parintele Porfirie. Strigatul lui Hristos

Publié le 23 Novembre 2008 par Mirela in Biserica in lume

Părintele Porfirie

Strigătul lui Hristos

 

 

 

În data de 2 decembrie 1991 a trecut la Domnul unul din marii duhovnici şi povăţuitori ai ultimilor ani, din Grecia, părintele Porfirie Bairaktaris, făcătorul de minuni şi cel dăruit cu multe harisme de Dumnezeu. Cărţile cu povăţuirile sale, traduse din limba greacă şi în limba română, ni l-au făcut cunoscut şi apropiat, ca „Bunicuţul" celor ce caută adevărul, pacea şi iubirea.

 

De multe ori, cuvinte ale cuvioşiei sale ne-au ajutat în diferite situaţii, chiar dacă nu au fost adresate direct, ci prin intermediul cărților și al lecturii. De altfel, aceste cărţi s-au tipărit în mai multe ediţii atât în Grecia, cât şi în România.

 

 „Fiule, de Hristos trebuie să ne apropiem nu de teama că nu ştim ce va fi după ce vom muri. Lui Hristos trebuie să-I deschidem inimile noastre şi, aşa cum tragem perdeaua, lăsând soarele să intre în casă, trebuie să-L lăsăm şi pe Hristos să vină la noi şi să-L iubim cu iubire adevărată. În felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El."

 

 „Nu judeca, chiar de vezi cu ochii tăi. Adesea satana face tot ce poate spre a ne pierde. Dacă, de exemplu, bănuim un om de ceva, vicleanul este capabil de orice pentru a ne da dovezi împotriva omului respectiv. De multe ori există atât de multe indicii, încât nu încape nicio îndoială că cel bănuit este vinovat. Toate acestea sunt lucrări ale diavolului, deşi omul respectiv este cu totul nevinovat."

 

 „Fecioară cea plină de har,

Ulcior dătător de mană,

Revarsă asupra robilor tăi

Izvoarele tale cele veşnic vii" (cântare la icoana Maicii Domnului, alcătuită spontan de părintele Porfirie)

 

 „...Și trăim, bieţii de noi, vorbind în deşert şi e minunat. Spunem: Bine a zis acest părinte, şi celălalt părinte de asemenea. Cum se numeşte? Cutare şi cutare. Minunat! Minunat! Totul e minunat! Dar cu toate acestea rămânem în ignoranţa şi în nepăsarea noastră şi trăim fără Hristos.

 

Hristos este cu totul altceva. Când Hristos se apropie de om, când ajunge în sufletul nostru, când se adresează omului, când îi pătrunde în inimă, sufletul i se schimbă. Trăieşte peste tot, în cosmos, în lumea duhurilor, trăieşte în spaţiu, în univers, trăieşte.... (...)

 

Acum vei crede că spunându-ţi aceste lucruri sunt cineva. Nu sunt nimic. Dar încerc. Şi din tot ceea ce-ţi spun parcă trăiesc o fărâmă, numai o mică parte. Fac un efort... Vreau să fiu... Ador să-L iubesc pe Hristos. (...)

 

El strigă: Voi sunteţi prietenii Mei. Nu vreau să Mă vedeţi altfel de cum vă văd Eu. Nu vreau să Mă vedeţi altminteri pentru că sunt Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că sunt un Ipostas al Sfintei Treimi. Vreau să Mă priviţi ca pe unul de-al vostru, ca pe prietenul vostru şi să Mă strângeţi la piept. Vreau să Mă simţiţi în inimile voastre. Pe Mine, Prietenul vostru, Care cu adevărat sunt Izvorul Vieţii. (...)

 

Cum strigă El, totuşi! Şi cât de mult!"

 

(extrase din cuvintele rostite de părintele Porfirie, care au fost culese şi adunate cu multă grijă de credincioşi)

 

 

 

 
Prof. Religie Mirela Șova

 

Commenter cet article

René 24/11/2008 13:40

Amitiés d’un petit poète qui s’enquiert de toute lumière…et vous convie au partage des émotions…

Mirela 24/11/2008 14:41


O la la... ok. je vais essayer. mersi.