Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Despre sfarsitul vietii unor imparati iconoclasti

Publié le 22 Novembre 2008 par Mirela in Pastile... spre luare-aminte

Despre sfârşitul vieţii unor

împăraţi iconoclaşti

 

 

Împăratul Leon Armeanul (775 - 25 dec. 820)

 

 

 Acest împărat a luptat cu multă înverşunare împotriva închinării la Sfintele Icoane, distrugând multe dintre ele şi chinuind mulţi creştini care le cinsteau. El a primit sfatul strâmb al unor aşa-zişi călugări, care l-au învăţat că lui Dumnezeu nu îi place închinarea creştinilor la icoane, care sunt idoli.

 

 Nu îndată a venit pedeapsa asupra împăratului, ci mai întâi s-au făcut înfricoşări prin vedenie către maica împăratului (care părea că merge într-o biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care curgea sânge - iar dânsei i s-a spus că e sângele mâniei lui Dumnezeu, pentru stricarea icoanelor pe care o face împăratul), apoi chiar acestuia, care a văzut pe patriarhul răposat Tarasie cum îi porunceşte unuia pe nume Mihail (era vorba de Arhanghelul Mihail) să-l lovească pe împărat cu sabia.

Numai că împăratul Leon nu a înţeles acestea, ci a continuat în erezia sa, gândind că e vorba doar de un complot pentru răsturnarea lui de pe tron. Prin urmare, a arestat pe cineva nevinovat, cu numele Mihail, considerându-se în continuare un creştin cucernic.

 

 Sfârşitul i-a venit în noaptea de Crăciun, când mai mulţi care doreau să-l scoată pe acel Mihail din închisoare, au năvălit în Biserică, unde împăratul se afla la priveghere şi acolo, în sfântul altar, l-au înjunghiat pe acela. Tirania lui durase şapte ani şi cinci luni.

 

 După ucidere, trupul lui a fost lăsat în mijlocul cetăţii, spre bucuria localnicilor, batjocorit. Acel Mihail din temniţă a fost scos şi înscăunat împărat.

 

 

Împăratul Teofil

 

 

 Acesta a fost ultimul împărat dintre cei care au luptat contra Sfintelor Icoane. Soţia lui, împărăteasa Teodora, nu împărtăşea rătăcirea lui. Când i-a venit sfârşitul, Teofil s-a îmbolnăvit de o boală grea. Soţia lui a visat că împăratul e bătut de îngeri, în prezenţa Preasfintei Fecioare şi a Pruncului.

 

 Când s-a trezit, ea a înţeles că boala împăratului e pedeapsă dumnezeiască. S-a dus, deci, cu icoana Maicii Domnului la patul bolnavului şi l-a îndemnat să se închine la ea, să o sărute. Abia, abia l-a înduplecat pe acesta, şi numai aşa a putut scăpa de chinuri, dându-şi sufletul pe 20 ianuarie 842.

 

 După moartea acestuia, împărăteasa Teodora a dat libertatea închinătorilor la icoane. Însă ea s-a rugat în continuare pentru sufletul bărbatului ei, până când a visat cum era judecat acela, de Hristos Cel răstignit. În vis, împărăteasa a cerut milă pentru împărat, şi a primit cuvânt de la Însuşi Hristos, Care i-a spus că-i va dărui iertare lui Teofil, pentru credinţa şi lacrimile ei şi pentru rugăciunile preoţilor şi arhiereilor Bisericii.

 

 Într-adevăr, povestind ea aceste lucruri de taină patriarhului vremii, acesta a mărturisit că ţinea pe Sfânta Masă o hârtie cu numele împăraţilor eretici şi că numele lui Teofil fusese şters prin minune de pe acea hârtie. Aşa a aflat Teodora că soţul ei, deşi greşise, fusese iertat. Apoi a chemat ea să se adune arhiereii la sinod, ca să se stabilească dreapta învăţătură despre închinarea la Sfintele Icoane, aşa cum fusese ea afirmată de sinodul VII ecumenic. La 11 martie 843 s-a proclamat oficial revenirea la închinarea Sfintelor Icoane, de atunci stabilindu-se şi o sărbătorire anuală a Biruinţei Ortodoxiei, în prima Duminică a Postului Mare (Duminica Ortodoxiei).

 

Bibliografie consultată:

Vieţile Sfinţilor pe luna Decembrie; „Merinde pentru suflet", Firmilian Marin (Mitropolitul Olteniei 1949 - 1972).

 


 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article