La icoana Maicii Domnului Prusiotissa
O icoană care-n taină fu scăpată de pieire,
Când furia necredinţei se-nvălătucea-n neştire,
În veacuri iconoclaste, de un nobil fu adusă
De la Prusos, în Elada, unde dispăru, ascunsă
Într-o peşteră din munte, loc sihastru de veghere,
Unde Maica Preacurată vru să şadă-n priveghere;
Un păstor văzu lumina ce din cer, pământ uneşte
Şi pe Maica, în icoană, cu evlavie-o găseşte.
Se cutremură cei care văd aşa mare minune,
Icoana ce străluceşte între stânci dintr-o pădure!
Se ridică-o mânăstire, zisu-i-au Prusiotissa
Acestei icoane sfinte, ce-i chiar de la Sfântul Luca.
În durere-nveşmântată, Maica Sfântă mult ajută,
Întorcând din înrăire mulţi străini ce se-nspăimântă
De puterea Preacuratei - ei îşi recunosc micimea
Şi îşi schimbă-ntreaga viaţă, lepădând toată orbirea.
Cer creştinii mare milă, când necazul îi vânează,
Şi o roagă fără preget pe Măicuţa pururi trează:
Maica Domnului nu-i lasă, chiar de hoţi şi chiar de moarte
Ea fereşte multă lume, rugile sunt ascultate.
Uimitoare e prezenţa Maicii în cea mânăstire,
Dar aşa-i Domnului voia, ca să fie-n preacinstire
Cea care-a purtat în pântec Necuprinsul, Necreatul,
Pe care ne-a dat-o nouă, Maică la tot creştinatul.
Maică Pururea Fecioară, îndrăznim cu dinadinsul
Să îți cerem ocrotirea, cum al tău Fiu ne-a promis-o;
Nu lăsa sufletul nostru în prăpastia grozavă
A păcatului şi-a morţii, ci degrabă ne dezleagă!
|
Παναγία Προυσιώτισσα |
La icoana Maicii Domnului Prusiotissa din Grecia.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova