Concurrent no. 16 - Mariana

DORURI LA RĂSARIT / NOSTALGIES AU LEVANT
Concurentul nr. 16 / Concurrent no. 16


Moto: „Ce e cugetarea sacră? Combinarea măiestrită

           Unor lucruri n'existente; Carte tristă şi încâlcită

           Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra." (Mihai Eminescu)

 

  

 

CUGETARE 

 

  

Noian de vise cufundate în deşertăciune de mormânt...

Fidel, sentimental în crezul sfânt de tăgadă,

Pierdut în alt abis de tăcută şi firavă lume

Leneş de dorinţă nestrămutată în căutarea infinită.

Copil în maturitatea unei cristalizări depline a sufletului,

În condeie de libertăţi profunde şi însorite de gând auster,

Împietrit de lire asimetrice de muzică boemă,

Paşnic în durerea lui, rebel în suferinţa celorlalţi

Se răzvrăteşte, simţind ocolul de ninse amintiri...

Trecutul în viitor se reflectă din prea multă cugetare.

Lucruri simple de urmaş neîndoielnic al unei inimi străpunse de foc,

Orfan în propria înălţare spre binele farmecului de neunde,

Orfan în cuvinte de strajă la porţile iadului,

Ferice orfan în simţiri de credinţă lirică la porţile sufletului.

 

 

   

 Moto: "A spune că omul este un amestec de putere şi de slăbiciune, de lumină şi de orbire, de micime şi de grandoare nu înseamnă a-i face proces, ci a-l defini" (Denis Diderot)

  

 

 

PĂCATUL NEDESLUŞIT 

 

Mă doare strigătul ce nu-l pot atinge,

Blestem cu ochii reflexia mea în păcat.

E noapte. De ce ? Nu ştiu...

Poate doar mătănii de melancolie

Pot aclama dorinţa pătrunsă de odihnă

Şi vise presărate de alegorii străine.

Mă macină libertatea de a fi,

Lumină cu capul plecat de umilinţă

Îmi caut ca un savant în focuri

Scăparea... Sau poate durerea..

Trec pe lângă bogăţii rătăcite de lumină ..

În lumină se nasc...

Doar vântul le spulberă cu pumnalul de cleştar...

Gingăşie. 

 

  

 

Moto: "În viaţă nu trebuie să-ţi pierzi vremea căutând răspunsuri imposibile. E preferabil să-ţi formulezi întrebările" (Albert Einstein)

 

  

 

LICEU

    

E liceu... e vis spulberat de similitudini interioare...

E definiţia stihului cuprins de un lăuntric univers,

E viaţa rătăcită prin adolescenţi în reverie ...

 

Nimic din roua de taină, picurată pe mâinile obosite de scris,

Nu poate alunga orele timpului zeificat în adieri de vise,

Iar cifrele devin litere în spaţiul limitat de straşnice mistere de copil;

 

Curios în autocunoaştere, în dăruire de cuvinte mirifice,

În glasuri de disperare ce apun în teama de „a fi"

Surprins în valuri de nelinişti, trăind în intimitatea

legendei de satire neînţelese...

 

Văzduhul se luminează în unduiri de petale căzătoare aprinse,

Iar el caută, în propria zădărnicie de măiastră beautitudine

Liceul închinat în faţa cuvântului, cuvânt ascuns doar în schimbare.  

  

 

 

Moto : „ Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus!" (Nicolae Iorga)

 

  

 

TOAMNĂ DE AZUR

 

Cerul sclipeşte în auriul prăfuit al frunzelor de toamnă,

Iar norii sfâşie cu tăcerea nemărginita zare...

Pământul lovit în prăbuşire uşoară se clatină de neputinţă...

Oamenii străini de suferinţă perindă pe străzile pustii

În sublimul desăvârşit al contopirilor de glasuri false,

S-aud poeme aruncate în marea lină de amor.

E toamnă, dar mareele din azurul întunecat

Nu înseninează enigma albastrului clar de mimoză.

E toamnă... Toamnă de azur ...

Ploaia reînvie mai târziu destrămarea

Dar nu eliberează stăpânirea deşartă,

Anotimp de laudă în cosmos de meteoriţi,

Bogăţii în flăcări de aramă iluzorie...

E toamnă... Toamnă de azur ce-şi onorează nobleţea cu miracole

Toamnă în veacul de culori senine.

 

 

  

Moto: "De ce iubeşti ce ţi-i străin de fire / sau ţi-s mai dragi patimile grele?" (William Shakespeare)

  

 

 

PRIN RESENTIMENTE ABSORBITE... 

  

 
Vreme de profunde şi înălţătoare dorinţe

Revarsă prezentul într-o chemare de iubire tainică...

Nu e el, nu e viaţa, e doar frământarea paşnică

Ce se contopeşte cu univesul dăruirii absolute.

Lacrimile sunt pulbere de mistuitoare vise

Născute din cenuşa propriei dureri interioare.

Dar nu se simte... sfărâmarea dispreţului e lină

Iar dragostea clipeşte la adierea copilăriei mele.

Tablouri abstracte de insolite meditaţii

Încoronează şcoala cu împliniri ancestrale.

Regăsirea e diafană în lumea noastră,

Realitatea nu poate atinge hazardul ce s-a numit cândva iubire.

Regăsire, renaştere, resuscitare, răsărit...

Vulcan stins de valuri în negreşite umbre,

Prin resentimente absorbite de conştiinţa incipitului final,

Copii îndrăgostiţi de inocenţă în mărturisirea de smerenie...

Vor ridica vreodată momentul ultimei dureri?

Mariana Bogdănoiu


         MARIANA

---

Răspunsul Admin. către  Mariana:

Se tulbură pământul, se tulbură și cerul,
Când omul adâncește la nesfârșit misterul;
Fântâni arteziene renasc din stalactite -
Mi-e foame de tăcerea ce curge în cuvinte...

---

 

Organizator: Prof. Religie Mirela Șova