Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Piesa de teatru - De ce au fost alese painea si vinul

Publié le 2 Novembre 2008 par Mirela in Piese de teatru - scenete





   


DE CE AU FOST ALESE PÂINEA ȘI VINUL
Piesa de teatru religios pentru copii, Literatura & Religie

 

 

 

Personaje:


Grâul

Strugurele

Mărul

Porumbul

Caisa

Piersica

Pruna

Para

Floarea-soarelui

Cireaşa

Vişina

Căpşuna

Omul


Fiecare personaj este un copil care are în mână câte un exemplar din fructul / planta respectivă sau un carton cu desenul respectiv (ori o costumație specifică), cu excepţia personajului „omul".

 


Piersica:
Stăm la sfat, cu toţi la sfat,

Azi cu drag ne-am adunat

O-ntrebare să rostim

Şi răspunsul să-i găsim.

De ce Domnul Dumnezeu

A ales pe placul său

Grâul pentru-a face pâine

Şi s-o transforme în Sine,

Strugurele să-l strivească

Şi vinul să îl primească?

Nu suntem invidioşi,

Suntem numai curioşi!


Mărul: De, despre mine se spune

C-am adus răul în lume;

Cum că eu am fost în Rai

Fruct oprit o vreme... Vai!

Dar eu stau şi mă gândesc,

Tot mai mult mă îndoiesc

Că eram eu cel oprit.

Alt fruct s-o fi nimerit...


Porumbul: Să nu uităm că noi ne-am adunat

Cu scop precis, ceva avem de-aflat:

Să ne vorbească grâul cel fălos,

S-arate legătura-i cu Hristos.


Grâul: Ia să-mi spuneţi mie: cine

Se mai chinuie ca mine?

Bobul meu cu greu crescut

La morar s-a prefăcut

În făină fină, fină,

Pentru ca o gospodină

Să o plămădească-n casă

Şi-un colac frumos să iasă.

Sufăr mult, zdrobit şi copt,

Cu mândrie crucea-mi port,

Căci în fiecare casă

Pâine caldă e pe masă!

De aceea Dumnezeu

M-a ales ca să fiu eu

Pâine pentru Trupul Său!


Caisa: Aşa stă treaba, n-am nimic de zis,

Grâul este ales cu dinadins.

Noi, celelalte, avem câteodată

Cinstea de-a fi de oameni cumpărate,

Culese, oferite şi râvnite,

După ce am fost bine îngrijite.


Para: Să nu uităm, că din primele roade,

Cel credincios aduce şi împarte

La slujbă, după ce le-a fost sfinţit,

Acesta fiind dar de mulţumit.

Orişice bun, dacă-i cu mulţumire,

Este folositor spre mântuire.


Strugurele:
Iar eu, în teasc strivit, din greu muncit,

Am fost de Dumnezeu blagoslovit

Ca să ajung vin bun, de veselie,

În cinstea omului de omenie.

Har peste har eu am primit de când

Domnul Hristos trăit-a pe pământ:

M-am transformat din vin în Sânge Sfânt,

Pe Domnul în biserici aducând.


Cireaşa: Aşa e drept să fie: pâinea, vinul,

Pentru om bun şi harnic sunt prea-plinul;

De-aceea le-a ales Domnul Hristos,

Să-i fie Lui materii spre folos.

Dar nu orişice pâine, orice vin,

Sunt transformate în Trupul divin.

Ci numai cele puse în altar,

Sfinţite de dumnezeiescul har,

Ce se coboară-n Sfinte Liturghii,

Pentru cei credincioşi, şi morţi, şi vii,

La rugăciunile preoţilor,

Unite cu ale mirenilor.


Vişina:
Vorbiţi acum de-o Taină, ce se cheamă

Împărtăşania, de bună seamă.

E Taina Trupului şi-a Sângelui,

Fiind numită „Cina Domnului";

E hrana pentru viaţa cea de veci,

Prin care tu, creştine, des să treci,

După cum ţi-e dat sfatul şi chemarea,

După cum ai, la preot, dezlegarea.


Floarea - soarelui: Nu mă pot plânge,

N-am fost uitată;

Omul mă strânge,

Îi sunt fârtată.

Dau untdelemnul

Spre folosire,

Laud pe Domnul

Pentru menire.

Eu adăp candeli

Şi mă sfinţesc,

Îi ung pe oameni,

Îi miruiesc;

Sunt nelipsită

Pentru creştini,

Floare strivită

Pentru lumini.


Pruna: Aşa e, dragă floare de soare,

Tu eşti mai mândră, pentru chemare;

Noi, celelalte, fructe şi flori

Îndulcim viaţa cu dezmierdări.

Căci primăvara flori parfumate

Dăruim lumii, spre zări curate;

Vara şi toamna, fructe alese,

Către cei vrednici, spre-a fi culese.

Chiar dacă suntem multe mai mici,

Suntem lăsate şi noi aici.


Căpşuna: Cu toate-n lume,

Fructe, legume,

Şi alte plante -

Suntem lăsate

Să-l ajutăm

Mereu... pe om!

Iar el să vadă

În lumea toată

Mâna cea mare

Şi minunată

A Celui Sfânt,

A Domnului blând

Ce ne-a făcut!


Omul: Cu toate mă slujiţi cu vrednicie

Şi-n viaţă îmi aduceţi bucurie.

În case, în biserici vă găsesc,

Pentru a vă avea, cu spor muncesc.

Dar fără harul Domnului ceresc,

Degeaba pe ogor mă chinuiesc.

De nu mi-ar da putere, iscusinţă,

Şi spor în toate, dar şi în credinţă,

De nu mi le-ar da bunul Dumnezeu,

Golit de tot de har, ce-aş face eu?

Aşa că, pentru toate mulţumesc

Şi dar din dar, din voi eu dăruiesc.


Toate plantele:
Pâinea şi vinul au menire 'naltă;

Ne bucurăm de ele laolaltă

Iar omul poate în orişice zi,

În orişicare - un semn a găsi:

Semnul lăsat în noi de Creator,

Urma Sa sfântă, cărare de dor.

Îi îndemnăm pe oameni fără glas

Să Îl slujească-n toate, pas cu pas.

Şi să primească-n templul lor trupesc

Pe Domnul, cei ce se împărtăşesc!

 

Sfârşit.

 


Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.


  

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova


Commenter cet article