Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Proiect didactic / Clasa a saptea / Faptele bune - roadele virtutilor

Publié le 30 Octobre 2008 par Mirela in proiecte didactice

FAPTELE BUNE - ROADE ALE VIRTUȚILOR


 

 


Clasa: a VII-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Faptele bune - roade ale virtuților

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O1: să explice etimologia cuvântului „virtute";

O2: să indice mai multe definiții ale virtuții (cel puțin două);

O3: să precizeze modelele noastre de virtute;

O4: să arate felurile virtuţilor în raport cu Dumnezeu şi cu semenii;

O5: să motiveze necesitatea virtuţii pentru mântuire.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă faptul că virtutea se obţine treptat, prin luptă şi răbdare, şi că se porneşte de la virtutea opusă păcatului nostru principal (cel mai mare).

Strategia didactică:

  • mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Sfânta Scriptură, icoane ale Sfinților și ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
  • metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, expunerea, exerciţiul, problematizarea, argumentarea, lectura din cărţile sfinte.
  • formele de organizare a clasei: frontal, individual.

Bibliografia:

  • Duhul Adevărului, I. V. Felea, Editura Arhiepiscopiei ortodoxe a Alba-Iuliei, 1999;
  • Credinţa ortodoxă, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1996;
  • Liturghia: Cerul pe Pământ, Sfântul Ioan din Kronştadt, Editura Deisis, Sibiu, 1996;
  • Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B. O. R., Bucureşti, 1995;
  • Manualul de morală creştină pentru Institutele teologice;
  • Proloagele, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991 (volumul II);
  • Filocalia 12.

 



Desfăşurarea lecţiei:



I. Moment organizatoric

- salutul;

- rugăciunea;

- prezenţa.


II. Verificarea cunoştinţelor

  • verificarea cunoștințelor predate anterior, frontal, cu notare.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

Ce poate face un om pentru a se mântui? (discuţie)


IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se anunţă titlul lecţiei noi: „Faptele bune - roade ale virtuților";

- Vom discuta despre ce înseamnă „virtute", despre modelele noastre de virtute, despre necesitatea ajutorului harului Duhului Sfânt pentru a fi virtuoşi, dar şi despre scopul virtuţii.


V. Comunicarea noilor cunoştinţe


- a. Cuvântul „virtute" provine din cuvântul latinesc „vir", care înseamnă „bărbat". Demult, cuvântul „virtute" însemna curaj fizic, bărbăţie; mai apoi a însemnat rezistenţă la ispite şi practicare obişnuită a binelui. Pentru creştini, virtutea este năzuinţa continuă a credinciosului spre împlinirea faptelor bune, ajutată de harul Duhului Sfânt (de puterea şi de lucrarea dumnezeiască).

Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt" (I Corinteni XV, 10). Aceasta înseamnă că virtutea e născută în om de har, dar este şi o lucrare a libertăţii omului. Dumnezeu nu ne sileşte să fim buni, dar fără bunătate nu moştenim împărăţia cerurilor. „Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor" (Romani XII, 17).


- b. Virtutea cuprinde intenţia bună şi îndeplinirea acestei intenţii, cu ajutorul nevăzut al lui Dumnezeu. Virtutea înseamnă că ne face plăcere să facem numai bine, nu şi rău. Cel care porneşte pe drumul virtuţii simte la început o luptă cu pornirile sale rele din suflet. În limba greacă, de altfel, la virtute se spune „areti", de la numele zeului războiului, Ares. Cu cât învingem mai mult în această luptă, pornirile rele dispar. Oricând cel care a pornit pe drumul virtuţii poate să cadă: „Celui ce i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă" (I Corinteni X, 12); de aceea până la moarte trebuie să ne luptăm pentru a fi buni. Sfinţii sunt singurii care nu mai simt virtutea ca pe o luptă continuă, ci ca pe o pace care li s-a coborât în inimă.


- c. Iisus Hristos e modelul nostru de virtute. El a fost întotdeauna virtuos, fiind şi Dumnezeu, şi om. Sfinţii sunt alte modele de virtute pentru noi, care ne arată cum poate fi cineva ajutat de harul divin şi cum se poate schimba.


- d. Orice creştin are harul de la Botez. Atunci creştinul s-a născut la o viaţă nouă, a virtuţii, a trăirii împreună cu Hristos. Dar nu eşti şi nu ai fost obligat să fii bun. Acest har nu te obligă. E nevoie şi de voinţa ta bună, de bună-plăcerea ta de a fi bun, de alegerea ta liberă. Omul vechi e omul supus păcatului. E omul care, oricât s-ar strădui să fie bun, greşeşte. Aşa erau oamenii până la venirea lui Hristos şi până la Pogorârea Duhului Sfânt. Hristos, prin Crucea şi Învierea Sa, ne dă puterea de a fi din ce în ce mai buni, până acolo încât să ne asemănăm cu El Însuşi şi să fim împreună cu El Însuşi. Atenţie însă: harul se poate pierde, dacă cel care îl primeşte (cel botezat) nu lucrează împreună cu el spre bine, ci face faptele cele rele.


- e. E o singură virtute, care înseamnă facerea binelui din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Dar pentru că facerea noastră de bine se arată în diferite situaţii şi faţă de diferite persoane, putem spune că virtutea are înfăţişări diferite. Sunt virtuţi care sunt îndreptate direct către Dumnezeu, apropiindu-l pe credincios de Acesta: credinţa, nădejdea şi dragostea, sădite de Dumnezeu în suflet, şi fără de care nimeni nu se poate mântui. Dar sunt şi virtuţi arătate faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi oameni, care sunt sădite în firea omului de la crearea lumii şi care au fost slăbite de păcatul strămoşesc. Ele sunt întărite prin har, pentru a rodi în fapte bune: înţelepciunea, dreptatea, cumpătarea, bărbăţia.


VI. Fixarea noilor cunoştinţe

Întrebări şi discuţii:

  • Ce înseamnă „virtute"? Daţi cât mai multe definiţii ale cuvântului.
  • Cine este Modelul nostru de virtute?
  • Ce alte modele de virtute avem?
  • Putem fi buni numai cu puterile noastre? De ce?
  • Când primim harul pentru a merge pe calea virtuţii?
  • Ce forme poate îmbrăca virtutea?
  • Ce ne învaţă Sfânta Scriptură despre virtute? (Analizaţi citatele biblice din lecţie. Puteţi căuta şi altele în acest sens.)
  • Ce folos avem din trăirea în virtute?

Cum se poate schimba un om

Într-o zi, nişte tâlhari au venit în chilia unui călugăr şi i-au zis:

- Toate cele ce sunt în chilia ta, am venit să le luăm. Iar călugărul a zis:

- Toate câte veţi voi, fiilor, să le luaţi. Atunci tâlharii au luat toate şi au plecat. Dar au uitat o haină ce atârna într-un cui. Iar călugărul, luând-o şi pe aceea, a alergat în urma lor, strigând:

- Fiilor, luaţi şi pe aceasta, pe care aţi uitat-o în chilia mea!

Tâlharii, minunându-se de nerăutatea stareţului, i-au adus tot ce furaseră înapoi şi, pocăindu-se, au zis unul către altul: „Cu adevărat om al lui Dumnezeu este acesta."

(după Proloage)


VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur:

De vei vedea pe vreun om nedrept şi rău trăind în îndestulare şi sănătate, să nu te minunezi de el. A făcut şi el puţin bine vreodată pe pământ, şi pentru aceasta îşi ia plata aici, iar pe lumea cealaltă, va auzi ca şi bogatul din Evanghelie: „Tu ţi-ai luat cele bune în viaţa ta, pentru acel bine făcut de tine".

Iar de vei vedea pe cel drept suferind multe primejdii şi necazuri, să-l fericeşti şi să-ţi doreşti să fii ca el, pentru că aici unul ca acela se curăţeşte de păcate, iar pe lumea cealaltă, la multă bucurie merge; căci pe cel pe care îl iubeşte, Dumnezeu îl şi ceartă.

(după Proloage, la „luna martie în 16 zile")


Sfântul Ioan din Kronştadt ne învaţă:

„Şi ne dă nouă cu o gură şi o inimă a slăvi şi a cânta prea cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău" - astfel ne cheamă preotul la rugăciune la Sfânta Liturghie, înainte de a rosti „Tatăl nostru". Iată că suntem chemaţi să fim uniţi: cu o singură inimă şi un singur suflet. Orice slujbă a Bisericii ne îndeamnă la această unitate, în care preoţii sunt mijlocitori între Dumnezeu şi oameni, prin harul lui Dumnezeu dat lor.


Concluzia lecţiei: A fi virtuos înseamnă a face binele în orice împrejurare, nesilit, cu ajutorul harului Sfântului Duh.


VIII. Evaluarea

- Exerciţiu:

Colegii tăi îţi cer ajutorul cu un sfat. Încearcă să îi ajuţi. Pentru aceasta, gândeşte-te la faptul că este cel mai bine să te vindeci de un păcat, făcând virtutea opusă lui. Urmăriţi şi exemplul de mai jos:

a) Ionel suferă de înfumurare. Ce să facă să fie mai bun?

Sfat: Să nu se mai laude cu ceea ce ştie sau cu ce face bun; să se roage spunând rugăciunea vameşului: „Doamne, milostiv fii mie, păcătosului." Să rabde orice cuvânt de mustrare primeşte.

b) Marius suferă de lene. Nu-i place să facă nimic.

Sfat: .....................................................................................................

c) Marta nu are răbdare cu nimeni, se enervează din orice.

Sfat: .....................................................................................................

d) Aneta, când greşeşte, dă vina pe altcineva. Nu poate recunoaşte ce a făcut.

Sfat: .....................................................................................................

e) Liviu e harnic; pune mâna la orice treabă. Dar nu are interes să citească şi să înveţe deloc.

Sfat: .....................................................................................................

 


IX. Activitatea suplimentară

 - Gândiţi-vă fiecare la virtutea care vă lipseşte cel mai mult. Încercaţi să o dobândiţi, încetul cu încetul!


X. Încheierea

- Rugăciunea, salutul.

 

 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article

Ana 18/05/2014 22:24

Felicitari!!! Imi plac foarte mult proiectele tale...sunt foarte bine documentate si lucrate cu multa ravna si har. Succes mai departe!!!Doamne ajuta!!!